“Vera Iconia” de Veronica Balaj
“Vera Iconia”
Utopia unei dedublări
întarzii
pe Via Dolorosa
sunt femeia Vera Iconia
aici venită ,
să–i opresc
pe aruncătorii de pietre
și vorbe abisale
drumul în urmă se surpă
în fața,
suișul cu trepte eterne
lumini rănite
vartej de vocale cerești
cad
peste verbul ateu
izbind neprihănirea
oriunde aș fugi
mă-mpedic
în propriile-mi lacrimi
din lacrimi
și glasuri izvodite
se sapă cangrene
blasfemie în aer, pe cer,
nici păsări nu vor,
martori supliciului să fie
cuvintele între ele se ascut,
las în jur ecou magnetizant
prin viscere de timp,
predestinate, mai nasc un păcat
gandind,”Iisuse ,Doamne,
fă din pietrele lor
Arginți, aur și aramă,
să numere
prin veacuri
obosind “
Iată, în schimb,
Ție, această năframă
de vrei, șterge cu ea,
trădarea și
duratele ei.
