O neoodisee a exilului românesc de la mijlocul secolului XX
Constantin T. Ciubotaru
“Exilul românesc la mijloc de secol XX”, autor Octavian Curpaş este o carte pe care o doream, o intuiam, care sintetizează multe dintre cele ştiute şi neştiute despre aceşti oameni, despre emigranţii noştri. O NEOODISEE! Mitică, nume generic funcţionarul pişicher (la Caragiale), aici este omul serios, nea Mitică, un Ulysse românesc. De fapt alterego-ul autorului, dar un Ulysse contemporan, mai degrabă contrariul eroului homeric. Ulysse îşi doreşte să se întoarcă acasă, la Penelopa, soţia sa, care-l aştepta. Ulyssele din cartea aceasta este de fapt cetăţeanul european, român, evreu, polonez sau bulgar, care îşi propune să evadeze de sub stăpânirea Ciclopului Comunistic, care are steag roşu şi o stemă cu secere şi ciocan. Un dezident, revenit acasă după patru decenii, afirma că aici semnificaţia secerei este alta: ea tăia vieţile celor care îşi doreau libertatea. Ciocanul nituia lanţul real sau imaginar purtat ani grei în lagărele pentru emigranţi.Aceşti Ulysee îşi părăsesc locurile natale, părinţii. Pe ei nu-i aşteaptă nici o Penelopă. O vor găsi printre cei autoexilaţi, ca şi ei, printre locuitorii ţărilor unde au fost adoptaţi! Credem că personajul s-ar fi putut numi Doru, pentru că acest sentiment îi domină pe majoritatea celor evocaţi de nea Mitică. Dorul, cuvănt numai românesc, este, asemenea covorului cu motive naţionale, împletit cu realizări şi înfrîngeri, ţesute după cel mai cunoscut motiv: doi pe faţă, unul pe dos! Cartea surprinde dramele şi bucuriile celor care au ales calea libertăţii. Scurt, sintetic, intuind situaţii semnificative, metaforic, autorul îi prezintă pe românii care n-au uitat niciodată cine sunt, care au demonstrat celor în mijlocul cărora trăiesc ospitalitate, cinste şi integritate morală. Cartea are marele merit că la numele celor cunoscuţi din massmedia se adaugă alte nume de români care şi-au realizat visul!
Constantin T. Ciubotaru
Decembrie, 2011
