Lansare de carte – Hedir Al-chalabi – “Şoptind Suspine Mute”
Hedir Al-chalabi
*
Un nou volum semnat de Hedir Al-chalabi – “Şoptind Suspine Mute”, Editura David Press Print, Timişoara, 2012 ne va încânta mâine în data de 3 mai,a.c., într-o atmosferă sărbătorească la Timişoara. Evenimentul este mult aşteptat de cei care doresc să o revada pe sensibila poetă, după o lungă călătorie…O călătorie în timp şi spaţiu, depărtări ce uneori dor, dar întâlnirea cu cei dragi, un DAR pentru cei care o îndrăgesc pe Hedir.
Mulţumiri organizatorilor şi celor care au facilitat această întâlnire de suflet!
Ne cântă şi ne aşteaptă în vers, ştie că-i suntem alături, trebuie să ştie că este îndrăgită !
Îţi doresc o zi minunată, draga mea prietenă specială, alături de cei care te merită…„Sunt focuri care ard şi-n ploaie/Sunt focuri care nu se sting/Sunt depărtări ce par aproape/Sunt inimi tari care înving“.
Drumul cărţii tale o să razbată prin şoapte şi suspine mute dincolo de zări…Felicitări Hedir!
M.G.
VĂ CÂNT ŞI AŞTEPT
Trupul meu miroase-a vers
Dar frunzele v-acoperă urechile
Nu m-auziţi!
Vântul vă-nchide ochii
Nu mă vedeţi!
Tremur şi-ndur apocalipsa târzie
Reînvii, aşternând rugina pe hârtie.
Sclava suferinţei şi-a iubirii eu sunt
Zi de zi eu vă cânt.
Ochiul respiră prin voi
Învăţ să atârn printre îngeri
M-aplec peste Lună
Privesc mută haita de lupi.
Ghemuită, suport adâncul mister
Ce veşnic se ascunde-n sicriu
Respire, aştept, rămân mută
Aştept.
ÎN BĂTAIA VÂNTULUI
Am obosit…
Nici buzele nu-şi mai rostesc…tăcerea…
Rămân o umbră,
Obrazu-i trist
Şi ceru-i gol
Dar oare este doar un vis?
Mai am oare sens?
Mă leagănă vremea
De nicăieri către ici-colo,
M-asemăn cu o frunză
Ce-odată ruptă de-al ei ram
Bătaia vântului o duce în jos
Uscând-o.
SCRIIND SUNT SALVATĂ
Când scriu sufletu-mi plânge
De ce să vezi ceea ce simt?
Mă doare şi-i frig
E frig şi-ntuneric
Iar ochii mă dor
Mă dor de tăcere.
Mă doare să tac
Şi scriu neîncetat.
Rugina pătează hârtia
Paharul umplut e de timp
Şi eu tot mai scriu.
Cuvintele încă mai dor
Ecoul lor tot mai vibrează
Şi strig în tăcere: Te rog, încetează!
POVARA EFEMERĂ
Aş vrea să tac
Şi voi la fel să faceţi.
În linişte să trec păşind
Doar respiraţia mea s-aud.
Ce suflet greu târăsc prin viaţă
Cu bolovanii legaţi de glezne…
Voi, ignoranţi ce nu vedeţi
Şi ce greşeli mi-aţi pus în cârcă.
Uşor a fost s-arunci cu piatra
Şi-n zid alt om nevinovat să bagi,
În timp cşădeşti peste fragilul trup
Ziduri imense din bolovani.
Doar amintirile alungă viziunea unei lumi
fireşti.
Dar dragoste vă poartă
Chiar de în faţă i-aţi greşit,
O judecată chiar firească
O lasă-n mâna Celui de Sus!
TIMPUL ÎN MINE
Sfidez trecutul!
Lovesc prezentul!
Absorb viitorul!
Alerg spre cochilia milei
Să mă răsfăţ în liniştea efemeră
Pedepsiţi-mă acum,
Sunt protejată!
Ca somnambulii prn viaţă hoinăriţi
În subterane vă ascundeţi,
Transparentă-i a mea viaţă
Cutremuraţi-vă când o vedeţi…
De ce-aş fugi printre morminte
Când al meu în linişte mă aşteaptă?
Ochii mei limpezi nu-şi pun bariere
Ceaţa-i şterge, să vedeţi cu claritate
Nedreptatea ce-n spinare mi-a fost pusă!
Hedir Al-chalabi
Şoptind Suspine Mute
Editura David Press Print, Timişoara, 2012
Ecouri de Speranţă – Hedir Al-chalabi
