Preotul Iulian Neculcea, un poet creştin, mai puțin cunoscut…
Plecarea în cele veşnice a părintelui iconom Iulian Neculcea, paroh al Parohiei Voivodeasa, comuna Suceviţa, venise pe neaşteptate…
Visul său de a-şi strânge gândurile într-o carte, s-a materializat prin efortul părinţilor săi, la un an după dispariţia sa.
S-a născut la 6 septembrie 1966, în oraşul Bacău, din parinţii Vasile şi Maria.Şcoala primară şi liceul le-a absolvit în Bacău.În anul 1989 devine student teolog al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, iar din anul 1990 se transferă la Facultatea de Telogie Ortodoxă din Iaşi, absolvind-o în 1993.În august 1992 se căsătoreşte cu tânăra învăţătoare Ecaterina Nichitean.A fost hirotonit diacon şi odată cu sărbătoarea “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, în 29.08.1993 a fost hirotonit preot de către P.S. Ioachim Vasluianul.A fost novice în preoţie în două parohii:Fundătura, comuna Glavăneşti, judeţul Bacău, la care a păstorit în perioada 1993-1994 şi la parohia Mihaieşti-Rotopaneşti, comuna Horodniceni, judeţul Suceava în perioada 1994-1997.
În anul 1997, în data de 1 octombrie este transferat la parohia Voivodeasa, comuna Suceviţa, judeţul Suceava, unde cu sprijinul credincioşilor a înălţat un lăcaş deosebit cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.Lucrările au durat în perioada 1998-2006, în ultimii ani de viaţă a celui care devenise odată cu finalizarea lucrării, iconom stavrofor.Dumnezeu l-a binecuvântat cu trei copii.Activitatea sa cărturărească devenise cunoscută.Organizând arhiva parohiei, a publicat în diverse reviste şi ziare locale, articole cu conţinut teologic.Dar, o pasiune deosebită pentru părintele Iulian Neculcea a fost poezia.Poeziile sale având conţinut religios ar fi dorit să le publice.Evlavia sa către Maica Domnului i-a fost reazăm.
Dar, în data de 17 noiembrie 2006, părintele, condus de familie, prieteni, credincioşi plecase într-o alta lume.
“Lacrimi de clopot” s-au auzit în Bucovina.Aceste “lacrimi” vor dainui în amintirea celui ce a fost Pr. Iulian Neculcea, un poet ce merită a fi citit şi cunoscut.
MARIANA GURZA
POEME de IULIAN NECULCEA
*
I. LĂSÂND LUMINA SĂ VORBEASCĂ
*
LACRIMĂ DE CLOPOT
La Suceviţa-n Mănăstire,
Bat clopotele.Dau de ştire
Şi plâng pe maica ce-a plecat,
Spre-al nostru veşnic Impărat.
Şi-n plânsul lor, ce este sfânt,
Se rupe brazda din pământ,
Să facă loc pentru cea care
A fost stareţa iubitoare.
Lumina ei a fost lumină,
Iar sufletul i-a fost grădină
Şi fapta ei a fost cu rost,
În zi de muncă sau de post.
Şi-a plâns păcatul în tăcere,
Tăcerea ei o mângâiere,
Spre Domnul nostru Iisus,
Ce mântuire i-a adus.
Şi toţi ce-n viaţ-au cunoscut-o,
Venit-au şi au petrecut-o,
Spre loc de lungă odihnire,
Întru-a ei veşnic pomenire.
E trist acum la Suceviţa,
Căci a plecat din ea maicuţa,
S-a dus cu trupul în mormânt
Şi sufletul la Domnul Sfânt.
(Voivodeasa, 10.07.2001)
MĂICUŢĂ SFÂNTĂ
Din cerul cel veşnic şi plin de Lumină
Te chem Sfântă Marie, în sufletul meu vină,
Coboară-n asta lume, cu care în care ai trăit
Şi vezi păcatul meu, cu care te-am rănit.
Eu ştiu că tu din ceruri te rogi neîncetat
Pentru întreaga lume zdrobită de păcat
Şi Fiul tău, acolo, în slava Sa, te-ascultă
Smerit şi bun şi blând şi cu iubire multă.
Te rog, Măicuţă Sfântă şi Pururea Fecioară
Să nu mă laşi pe mine să stau pe dinafară.
Mă iartă şi primeşte un suflet păcătos,
Care prin Tine cere iertare lui Hristos.
Sunt vrednic de osândă, căci n-am facut nimic
Din ce mi-au spus bunicii sau mama sau tătic,
N-am ascultat « Cuvântul » ce-n lume a venit
Şi plâns-a pentru mine…a plâns şi S-a jertfit.
Cu ochii plini de lacrimi şi inima smerită
Îngenunchez în faţa icoanei Tale, Sfântă,
Şi-n cerul veşniciei, când eu voi fi chemat,
Să-mi spui că tu pe mine nicicând nu m-ai uitat.
IISUS PE TABOR
Tu astăzi pe Tabor te sui,
Ca sa ne arăţi şi să ne spui
Despre Dumnezeirea Ta,
Ce din vecie exista.
S-araţi Lumina Ta divină,
Ce este veşnica Lumină
În care Tatăl Te-a-mbrăcat,
Să scoţi o lume din păcat.
Pe munte Te-ai schimbat la faţă
Şi faţa lumii ai schimbat,
Prin jertfa Ta ai dat viaţă
Şi-o lume-ntreagă-ai înviat.
Din cer şi Moise şi Ilie
La tine au cerut să vie,
Să spună de sfârşitul Tău,
Ce ne va izbavi de rău.
Pe când la Tatăl Te rugai,
În slava Ta dumnezeiască,
La faţă Tu te preschimbai,
Lăsând lumina să vorbească.
Şi Iacov şi Petru şi Ioan
S-au spăimnantat pe dată
Şi-au auzit ce-a spus atunci,
Din cer, cerescul Tată.
Şi glasul Tatălui ceresc,
Ca Fiu Te-a arătat slavit
Şi-am învăţat să mă smeresc,
De Tine ca sa fiu iubit.
Lumina Ta rămâie-n mine
Şi să patrunda fiinţa mea,
Îndreaptă paşii mei spre Tine,
Din viaţa mea nu mai pleca.
LA BUNA VESTIRE
Din cer, trimis de Tatăl,
Arhanghelul coboară
La Sfânta Preacurată
Şi pururea Fecioară.
Maria se numeşte
Şi-n Nazaret, la ea,
Trimisul sol soseşte
Spre o saluta.
De sus el îi aduce
Smerita salutare
Şi multă bucurie,
Prin vestea ce o are.
Când îngerul soseşte
Maria se ruga,
Spunând că toată viaţa
Lui Dumnezeu va da.
Să nu te temi, Marie,
Eşti binecuvantată
Şi Dumnezeu din ceruri
Iubirea Îşi arată.
Şi prin Cuvântul Său
Aduce veste mare,
Prin care lumea toată
Va fi nemuritoare.
Căci ea de sus a fost
Aleasa…dacă vrea
Lui Iisus Hristosul
Viaţa ca să-i dea,
Spre mântuirea lumii
Şi cerul cel de sus
Adusă astazi, Doamne,
De veşnicul Iisus.
IISUS…
Tu eşti iubirea ce se ştie,
Ce Te-ai născut din Tată
Şi veşnic eşti din veşnicie,
Iubire întrupată.
Şi Mama Ta, al cărui nume
Îl ştim că e Maria,
Pe Tine Te-ai adus în lume,
Mântuitor, Mesia.
Şi-n peştera ce Te-ai născut,
Întreaga lume ai primit,
Iar îngerii ce Te-au văzut
S-au închinat smerit.
În taina Cinei Tale, taină,
Tu ai murit şi Te-ai facut
Nemuritor în a Ta haină
Şi gol intrat-ai în mormânt.
De-atunci ne-mpărtăşim smerit,
Cu Trupul şi sângele Tău
Şi-am cunoscut că ne-ai iubit,
Cu tot ce-i bine şi ce-i rău.
IUBIRE ŞI JERTFĂ
Din cer, de sus, Tu ai venit,
Ca să ne duci acolo sus.
Ne-ai arătat cât ne-ai iubit,
Prea bunule Iisus.
Noi ştim că jertfa Ta pe Cruce
E plâns pentru păcatul meu
Şi Crucea Golgotei ne duce
Spre Tatăl Dumnezeu.
Cu braţele pe Cruce-ntins
Araţi iubirea Ta cea mare
Şi-arăţi că moartea ai învins
Pentru fiecare.
Noi ştim că mult ai suferit,
Ca lumea să o laşi în viaţă,
Şi de aceea Te-ai jertfit,
Ca ea să te cunoască.
PSALM
Cum la apa de izvor
Vine cerbul şi se-adapă,
Dă-mi şi mie ca să beau,
Din al Tău izvor de apă.
Şi să-mi dai din apa vie,
Apa sfântă de băut,
Căci eu ştiu că a mea mamă,
În păcate m-a născut.
De păcatul ce în viaţă,
Totdeauna l-am făcut,
Vin smerit şi-mi cer iertare,
Ca să-ţi fiu din nou plăcut.
Şi acolo, sus în ceruri,
Rugăciunea mea primeşte,
Precum fumul de tămâie,
Ce-n altare se cladeşte.
Fă ca dorul după Tine
Să nu plece niciodată
Şi în inima-mi sădeşte,
Pacea Ta adevărată.
Fă-mă vrednic totdeauna,
Cu cinstitul Trup şi Sânge
Să mă-mpărtăşesc mereu,
Laudă să-ţi pot aduce,
Doamne, Dumnezeul meu.
IULIAN NECULCEA
