TANDREȚE VERSUS VERTIJ EXISTENȚIAL
La polul opus cartilor care vor sa socheze, sa atraga atentia cu orce pret, aproape vehement si care populeaza peisajul editorial de la noi, mai exista si carti, mai exista si autori care, increzatori in binele si tandretea acestei lumi vijelioase, scriu altfel. Senzatia lecturii este una linistitoare.Pornind de la percepte morale .De la credinta intr_o “”spiritualitate a locului “”si a iubirii de neam . Este si cazul cartii DESTINE UMBRITE,semnata de MARIANA GURZA, edit, Atticea, Timisoara, 2008, cu o prefata de Adrian D. Rachieru., coperta in tonuri discrete semnate de Ioana Gurza. .
Volumul este structurat pe 4 capitole, toate legate prin tonul de lirism cald. Este o modalitate de la care multi au abdicat .Primul capitol,, “Spiritul locului”,este o tandra rememorare a unor locuri istorice si afective, in speta e vorba de “dulcea Bucovina””, de drama traita de multi dintr_o generatie de sacrificiu precum si familia autoarei, o restituire pentru cei care vor sa stie ceva din geografia spirituala si istorica a acestui neam. Portretele evocate aici sunt personalitati de atunci, sau de azi, care au slujit acest frumos simtamant al iubirii neamului din care fac parte . Remarcabil este Vasile Plavan, un intelectual de clasa aleasa , jurnalist si avocat bucovinean, alaturi de persoane obisnuite care insa, au trait la fel, aceeasi drama a dezradacinarii.Tragedia traita atunci, este doar sugerata fara a se intra in detalii dar raman in memeoria cititorului scene precum cele din textul intitulat “Caruta cu destine “.Desigur ca s-ar putea face trimitere dupa modalitatea de expresie , la Agarbiceanu sau samanatoristi dar, exista nota particulara a autoarei care face disonanata fata de ceea ce inseamna adesea azi modern, exarcebarea limbajului frust , vulgar.
Capitolul al doilea, este o insumare de texte despre spiritualitate, credinta ortodoxa, despre intelesuri tainice , asa cum le_a trait intens autoarea si le_a intalnit in drumetiile sale. Este o” ROMANIE TAINICA” precum de_codifica si titlul. Este un adanc sentiment din care izvorasc pilde, intelesuri, o anume filozofie de viata .Filozofia respectului si iubirii pentru strabuni, parinti, pamant si neam,autoarea fiind evident, o sentimentala.Aceasta , de remarcat , se petrece azi, cand multi se feresc mai ales in scris a spune lucruri din suflet pentru aparteneta la spiritualitatea mostenita. Autoarea accentueaza cu fermitate ca, acestea fac parte din arsenalul obligatoriu al echilibrului nostru interior.
Figuri ale Sfintilor Parinti, vin sa sustina acest demers, aceasta pledoarie pentru identitatea spirituala , in capitolul urmator, “FETE BISERICESTI””.Portrele se sustin tot prin trairile autoarei. Un flux de simtaminte inradacinate pana la amintire. Parintele Iustin Parvu,Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu sau, figura unui preot de tara, stralumineaza o filozofie plina de intelepciune si tandrete, Inteaga carte este strabatuta de tonul cald moralizator, cu accente didacticiste uneori, lucru firesc intr_o asemenea derulare de trairi.
Un volum cat un periplu de moralitate chiar si cand autoarea intervine direct, ca intr_o marturie limita , si face referiri punctuale, personale la globalizare si comunism, la actualitatea politica romaneasca . Totul in ideea respectului pentru spiritualitatea lasata noua mostenire. Teama ca globalizarea sa nu afecteze sau sa stirbeasaca acest dat existential, are argumentul , din nou, al iubirii, de neam de aceea se poate afirma ca, volumul in discutie este ..::o carte traita ”
Ganduri adumbrite, destine frante de istorie, marturii traite la cota arderii interioare, iata liantul textelor din acest volum eterogen ca expresivitate literara. Este si nota de reportaj si de povestire si de memorialistica.
Peste orice formula de a spune, ramane insa , ca un arc luminos , care leaga intelesurile cartii, iubirea de neam si respectul pentru valorile sale.
O carte tandra in acest vertij existential contemporan.
VERONICA BALAJ
