FURNICI ALBE (XI.7) de George Anca

8 Jun 2012 by m.gurza, Comments Off on FURNICI ALBE (XI.7) de George Anca

– Nu mai inventa vini, ţi-o spun la trei şi un sfert din noapte.

– Că vinile se inventează singure şi ne inventează şi pe noi.

– Nu te lăasa inventat dacă tot nu te iroseşti inventând.

– Eram împreună unde sunt singur, unde mi-e, totuşi, rămasul?

– Salut-o pentru scrisoarea nerăspunsă, uite, nici de-o străină.

– Ce-o mai fi rămânând de-acum de nimeni n-ar măcar înjura-o.

– Fie-sa nu mi-ai spus ce face, e proastă că nu-şi dă seama ce are.

– O inventa şi pe mă-sa, parcă e un pic şi cazul de când a rămas.

– N-am înţeles, le tac, discuţia cu fata de-a părăsit-o prima.

– De-atunci a apărut zâmbetul pe care şi-l flutură şi după uşă.

– Cum că pe doctor ar fi putut să-l iubească numai ca pacientă.

– Ca să inventeze, că tot au părăsit-o şi copiii şi tatăl lor.

– Scuză-mă ei nu că nu i-am răspuns, n-am avut când.

– Mi-a şi mărturisit că nu aşteaptă răspuns, că nici ea.

– Adică nu mi-a răspuns la nerăspuns scriind că nu-i răspund.

– A şi plecat pe un câmp de luptă ce nu o interesează personal.

– Bârfe, de-acum, toate cele şi sclavele învinşilor detestate.

– Am îndoielei, doar mai consumă, intelectual, erosuri.

– Are stofă de regină, da’ e şi amărâtă, a părăsit-o şi crabul.

– Nu-i invita iar vreo vină şi stofa aia e o binecuvântare.

– I-am şi spus, vai, ce bine, ce cuvântare, aş şti-o rugăciune.

– Şi nu te-a tras de creştet, nu ţi-a azvârlit pantoful.

– Îşi făcuse rost de un corp din pădure şi s-a uitat aşa.

– Sunt mai mult de zece ani de-atunci, se pregătea părăsirea.

– Un filtru de sterilitate o împinsese târâş de-a spart muşuroiul.

– Numai isterie nu-i inventa, de ce nu i-ai spus temperatura?

– N-a luat-o la ochi, c-am luat-o de inimă cu cinci cuvinte.

– Mai ramolit cine nu începe cu temperatura, te întrebase.

– Din poză, că părăsirea o juca la rece, pe o ultimă aşteptare.

– De-aia nu mai ocoleai, uite cocoană răcoarea munţilor.

– Voia-n cifre, ori în expresie, o bănuiam că n-o interesa.

– Expresia-i aparţinea, îi scriai gradele şi la revedere.

– Vezi că şi piatra are frăgezimi, darmite aerul în discuţie.

– Cuvintee le luasei dintr-o invenţie seculară, s-o perii.

– Nu inventez, deci, nicio vină, o vină mă inventă-n aer.

– Şi gata, ţi-ai văzut visul cu ochii visului mai rotunzi ca ai ei.

– Draci, tuneluri în tuneluri, m-am hârbuit întru voluptatea-i.

– Ţi-a fost de ajutor râca, însă ţi-ai făcut de râs târna.

– Nu se poate spune întrucât şi filmul ei ne-a iuţit târâşul.

– Că nu l-a văzut nimeni, s-a dus de râpă tunelul la film.

– Dacă răspundeam întâi cu ce temperatură e în munţi, ce ieşea?

– Ochii-ţi ieşeau că ajungeau furnicile şi crabii la fimul tău.

– Mi-o puneam în cap şi mai şi că mi-a insinuat deosebirea.

– Deosebirea dintre ea şi ea o interesa, nu dintre voi.

– Oricum m-a împins să construiesc o duminică, apoi m-a bârfit.

– Din necunoaşterea temperaturii exacte în munţi şi din isterie.

– Pe-aici venea de-acasă, că nu-i şedea rău nici la temperatura aia.

– I-ai ascuns temperatura ca să-i dai de-nţeles ce-şi ascunde ea.

– N-am prea stat de vorbă nici după ce a descins în persoană.

– Atât ţi-a reproşat, bine, da’ nu mi-ai scris temperatura.

– Ce i-am scris acolo, că i-am scris, că nu înţelesese.

– De-ai corcit un bâlci s-o evoci mirându-se la temperatură.

– Se legase de ce-i oferisem în plus ca de-o măciucă.

– Prea-ţi făcusei socoteala că e pe gustul ei cititul.

– O convenţie aproape exactă, de înţeles prin temperatura din cifre.

– S-a făcut că nu înţelege măcar temperatura din scriere.

– Acum că se întâmplase, mă putea ierta de cuvinte.

– Ţi-o fi inventat, totuşi, vreo vină în materie de temperatură.

– Aproape m-am îndrăgostit cum uneltea ea printre crabi şi furnici.

– Când să ne luăm valea, a avut distincţia că de ce aşa repede.

– Credeam că m-ai auzit, că am inventat eu încă o ambiguitate.

– Astea au venit pe urmă cu nemiluita, până a rămas părăsită toată.

– Toată lumea a constatat, ea însăşi s-a întors şi parcă s-a plâns.

– Numai ţie şi de ce-oi fi având pretenţie, la ce temperatură?

– Chiar acum a plecat în munţi, dar nu-i voi mai scrie.

– I-ai lăsat, în lipsă, într-o carte, scrisă doar temperatura.

– Şi dacă nu revine cum nu m-aş simţi vinovat inventând-o?

– Ea ştie ce temperatură a lăsat şi n-o va mai citi pe a ta.

 George Anca

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii