“Nicu Dumitrescu – Un alchimist pe ductul măiestriei” de Maria Diana Popescu
Cînd tot mai mulţi creatori contemporani, în încercarea de a concura „cultura” occidentală, îşi îndreaptă atenţia spre efecte şi mesaje şocante, Nicu Dumitrescu, un artist plastic ivit din nu ştiu ce buclă de Univers, fascinează lumea prin caligrafia şi forţa de impact a obiectelor-subiect. Compoziţiile domniei sale de mare virtuozitate sînt metafore nemişcate, sînt „vise sculptate în sticlă”, după cum spunea Baudelaire. Pentru că artistul gîndeşte sticla poetic, esenţa emoţiei pe care o simţim în faţa lucrărilor de mare fineţe, este dată de saltul estetico-cognitiv în schimbare de perspectivă pe fluxul percepţiei noastre. Mai mult, cred că unicitatea artei pe care o străluminează este însăşi fulguranţa şi fugacitate prin marile teme, care empatizează cu sufletul privitorului.
Fructe ale imaginaţiei şi măiestriei, rarităţi şi unicate, dialog în limbaj universal, rezistenţă şi fragilitate, în mrejele focului înalt, sticla nu se mistuie, se creează pe sine şi eliberează din magma ei cristalină obiecte, cărţi, portrete, ca reflex al cunoaşterii şi cercetării culturale, cu deschidere specială spre zona literaturii sau Istoriei. Amintesc în context: Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, inclusiv cărţi ale sale, „Istoria României pe sticlă”, I.L.Caragiale, trofee, ceasuri de birou, ceasuri de perete, pietre de suflet, caricaturi, portrete etc. Din dragoste pentru cartea lui Eminescu şi-a construit propriile cărţi din sticlă. Acest artist fără pereche, avînd pentru fiecare piesă o poveste, a atribuit, ca nimeni altul, fiecăreia trăsăturile esenţei şi armoniei universale. Gramatica fascinantă a bulgărilor de materie incandescentă, temele abordate şi creionarea nobilă a obiectelor intrate în rol, se supun legii cadrului. Artistul face dovada alchimist ului care îmbogăţeşte registrul artei de gen. Superbele creaţii, fiecare prin complexitate şi valoare, dau viaţă sticlei într-un mod unic. Obiectele din sticlă sînt ele însele şi, în acelaşi timp, altceva; sînt ce ni se arată la prima privire, dar şi ceea ce au devenit prin măiestria prelucrării: ARTĂ.
Cele două condiţii nu se substituie reciproc, ele coexistă şi dialoghează. Însuşindu-mi un oarecare curaj al planării peste amănunte, am descoperit siguranţa rostirii artistice şi forţa de expresie a personalităţii artsistului. Nicu Dumitrescu îşi modelează în sticlă universul lăuntric, inteligenţa şi măiestria, din ele abstrage esenţialul şi-l proiectează ca un stilist rafinat în cadre şi forme, reţinînd pentru sine doar semnul secret al lucrului. La început a fost bobul de nisip curgător ca într-o clepsidră, apoi formele şoptitoare, pure ca sufletul artistului, unduioase ca dansul şi muzica, înaripate ca poezia. „La început am fost cucerit de jocul actorului Horaţiu Mălăele, consemnează artistul pe pagina sa, „apoi de regizorul Horaţiu”. „Asta a fost odată, înainte de a descoperi graficianul şi prietenul Hora. Omul Horaţiu Malaele, dă celor din jur energia necesară să facă lucruri deosebite şi astfel a apărut aceasta categorie de obiecte care îmbină pasiunea mea pentru sticlă cu caricatura lui Hora şi a lui Petry şi cu dorinţa de a oferi sticlei o modalitate de exprimare nouă. Caricaturile sunt făcute cu tocul, cu peniţa pe sticlă, manual, după care sunt băgate la cuptor, la peste 750 grade şi stau 24 de ore până poţi să vezi ce caricatură de caricatură a ieşit. Ăsta e farmecul termofuziunii”.
Captarea rafinată a ideii, a elementului spaţial sau filosofic, radiază în forma finită, ca reper al concretizării certe, ca indice acromatic al temporalităţii. Între ideea care aproximează şi forma care identifică, Nicu Dumitrescu surprinde imediateţea comunicativă a obiectelor din preajmă, marca autenticităţii sălăşluind nu în ceea ce vedem pur şi simplu, ci dincolo de imagine, în capacitatea sa de particularizare. Valenţele estetice, codificate în intimitatea pieselor de sticlă, de o puritate copleşitoare şi un echilibru pe care numai contemplaţia frumuseţii o poate oferi, au prilejuit naşterea unor piese unice, ce au parcurs, prin mîna artistului, un drum alegoric între lumea materiei telurice şi cea a topirilor armonice şi vaporoase. Instantul surprins în substanţa sticlei, vorbeşte despre modul de organizare a subiectelor pe principiul secţiunii de aur, care propune atitudinea de aservire faţă de panoramarea solid structurată. Lipsite de ostentaţie, lirice, în măsura în care artistul este frămîntat de suflul lor, constructiviste în măsura în care reconstruieşte din boabe de nisip orizontul înconjurător, lucrările artistului plastic Nicu Dumitrescu stîrnesc pe dată interesul, fiecare încercînd să scoată la lumină universaliile sau fundamentele măiestriei.
Pe lîngă talent şi pasiune, am descoperit în personalitatea artistică a lui Nicu Dumitrescu un mare maestru. În jocul abil şi inteligibil cu sticla, acestea toate şi multe alte nevăzute îl recomandă pe piaţa de gen. Pînă nu demult încadrată în categoria artelor decorative, prin artişti de talia lui Nicu Dumitrescu, sticlăritul vine să-şi revendice, să-şi reconfigureze poziţia în artă. Poftiţi în galeria personală a artistului, http://sticla.magazin.com.ro/ , intraţi dinspre lăuntrul vostru spre matricea şi harta filosofică a simezelor sale, valoarea şi calitatea de artă a exponatelor sînt prezente încă din momentul creării lor.
Grafica – Ion Măldărescu
Maria Diana Popescu
Sursa: Revista ART – EMIS
