Artur Silvestri: “Fiecare om este o TAINĂ!”
“Sa nu uiti pe cel ce-l Urmezi; sa-l pomenesti si sa-i pazesti Fapta, mica sau mare, ce a terminat-o si s-o termini daca n-a terminat-o. S-o aduni daca s-a imprastiat. S-o intelegi daca i s-a sters spusa si tilcul. Sa urmezi, cu fapta ta, ca sa lasi altora, cit va fi sa fie, legat prin numele tau ori doar prin ccea ce ramine din el. Ori fara el”
Omul “care traieste liber printre carti”, “cel care stie de unde vine” si “unde se duce”, omul care “infaptuieste”, omul care “lasa o urma”, este cel care a invatat, ca, in “nesfarsitul Timupului” poate gasi VEŞNICIA.
Asa a fost ARTUR SILVESTRI.
In taceri ascunse, intr-o lume in care doar “ingerul batran” de la poalele Ceahlaului, il poate intelege, tine aprinsa candela credintei, pentru a nu ne rataci prin labirinturile intunecoase ale raului.
Fiecare om este o TAINĂ!
“Ce minunat a stiut Dumnezeu sa ne zideasca: atat de diferiti si de deosebiti unul de altul si in acelasi timp atat de frumosi sufleteste si trupeste! Parintele Paisie prelua acest vas creat de Olarul divin si il infrumuseta, il umplea de dragostea sa parinteasca si il indemna la indelunga rabdare. Accentuez indelunga rabdare, pentru ca nu usor este sa ai pe mana duhovniceasca un vas insufletit si sa-l asezi la loc potrivit pentru a fi bun de folosit atat aici, cat si dincolo, in fata Marelui Olar, unde “vasul” trebuie sa se prezinte incarcat de roade duhovnicesti spre a-si dobandi un coltisor de rai. Atentie! Trebuie sa intelegeti prin acest “coltisor de rai” ca smeritul Parinte nu ravnea la o mare intindere de rai, ci doar la un coltisor. De ce spunea Parintele asa? Pentru ca iubea atat de mult aceste vase insufletite, adica pe fiii sai duhovnicesti, si le dorea tuturor sa aiba parte de un mic coltisor de rai. Iata bunatate! Iata dragoste! Iata inima de mama!”( Parintele Paisie Olaru de la Manastirea Sihla)
(Din file de corespondenta, martie, 2007)
