Poezii de Emilia Țuțuianu Dospinescu
***
Chemarea Mărului
Creanga imi este prea
incarcata de flori.
Vreau sa le daruiesc,
sa simt fiori.
Sa-mi salte trupu-mi prea lemnos,
in fata visului frumos
Acelor ce cuprinsi de dor,
cu soapte dulci isi spun ce vor…
Sa se-mplineasca-n viata lor.
Si-atunci ii chem:
„Veniti cu toti la umbra mea –
Parfum de mar si flori de nea,
Sfinti-va gandul, dragostea,
Si taina ce se-ascunde-n ea!”
Salcia
Pletoasa, ganditoare, cu pleoapele inchise
Si vantul dezmierdandu-i faldurile grele,
Pe malul solitar al unui rau ramase,
O salcie pletoasa, sub cerul plin de stele.
Era sublim sub luna, cand briza ne cuprinse,
Cu bratele ei grele de frunze si-nfloriri…
Ne-nfiora tainic de amintiri apuse,
Si-n oglinda apei se-apleaca murmurand:
Tu la izvor, Eu la varsare
ne leganam cu vise si iubiri,
.. cuprinsi de neuitare!
Zefirul
Zefirul mi-aduse pe aripa,
Un gand de iubire stingher –
Timid, el se arata o clipa
In blanda lumina, pe cer.
Si, vantul se plimba prin paru-mi…
M-atinge cu pasu-i usor,
Ma-ntreaba:
„-Cui vrei sa te darui,
Cu-atata iubire si dor ?”
S-atunci, murmure sfinte, curate –
Buzele-mi calde-ti sopteau
Regretul, ca nu esti aproape,
Spunandu-ti mereu …ca te vreau!
Inima mea
In inima mea,
salasluieste un petic de cer
si un pumn de pamant…
Pentru a-mi proteja inima,
de buruieni omenesti,
Destelenesc pamantul cu eclata carului mic,
pentru a afla in adancuri Misterele Eleusine, Ce le ascund apoi fericita,
in al meu petic de cer.
(poezii de Emilia Țuțuianu Dospinescu )
