Sandu Cătinean – Lui Ovidiu Publiu Naso
Lui Ovidiu Publiu Naso
Venit-am azi
din Apuseni Ovidiu,
Să-ţi cânt de drag
armonii-ntunecate,
La malul mării
vreau acum să-nchin
Armoniile mele,
puţin prea tremurate ;
Trecut-au multe secoli
peste valuri
Poetule roman,
prea tânăr exilat,
Privesc statuia-ţi
cum se întristează,
Iar inima-mi şopteşte,
că tare e păcat
Că despoţi pot mereu
să stăvilească
Destine-ascunse-n
coardele de liră…
Iar după-atâtea secoli
stinse în iubire
Că despoţi frâng destine,
nu mă miră…
Ovidiu…
nu ştiu astăzi unde eşti
Din mare plâng
şi-acum aceleaşi valuri,
Despoţii lumii
sunt mereu mai cruzi,
Iar oameni trişti
şi-acuma sunt pe maluri
Dar azi, aici,
pe malul Mării Negre
Venit-am să-ţi vorbesc
poetule latin
Eu, trubadurul trist
din brazii negri
Şi pentru tot ce eşti,
la tine mă închin…
Sandu Cătinean din Bonţida
