Sandu Cătinean: Mi-am pus iubirea într-o icoană
(Edmund Blair Leighton ( 1853 -1922 ) British)
Mi-am pus iubirea într-o icoană
Mi-am pus iubirea-ntr-o icoană
Pe perne gândul adormit…
Tu…dragoste, un strop îmi toarnă
Pe chipu-mi trist…tot mai uimit…
Frământ în palme amintirea
Pe ochi îmi scutur flori de tei…
Ah, cât de sfântă mi-e iubirea
Şi cum mai plâng de mila ei…
Trecând prin clipe, incognito
Mi-apare chipul tău, cernit…
Vai…cât de mult ne-am stins iubito
Ah, draga mea…cât ne-am iubit…
Mă-nchin acum la sfinţii toţi
Şi te tot zbat prin gândul meu…
Hai…stai o clipă dacă poţi
Să-ţi spun…că te-oi iubi mereu…
Numai o clipă doar aşteaptă…
Să vezi cum pier…înlănţuit…
M-oi face fum în tristă criptă
Dar de uitat…n-am să te uit…
Iar peste ani…iubirea mea…
De vei simţi un dor că-ţi vine
Hai…vino-n brazi de te-a durea…
S-auzi…cum ţi-or cânta de mine…
Când am să pier iubito…
Când am să pier iubito
Ţi-oi scrie-un ultim cânt…
Un cânt duios pierduto
Ce-l voi sculpta pe vânt…
Apoi cu-un ultim zvâcnet
Voi merge la izvoare
Pe-al cetinilor foşnet
Să cad de pe picioare…
Iar căpriori în cârduri
Să-mi fie naşi de moarte
Pe foşnete din crânguri
Un ultim vis mă poarte…
Un miros să mă-mbete
În ultima-mi suflare
Iar zânele în cete
Aducă-mi câte-o floare…
Că toate-acestea toate
Le-am îndrăgit mereu…
Şi numai-acestea poate
Ţi-or spune ce-am fost eu…
Din dragostea trecută
Cu mine-am să duc tot…
Tu…numai stai şi-ascultă
Eu…te-oi striga de pot…
Sandu Cătinean din Bonţida
