Alexandru Nemoianu: „Un loc“
Vremea istorica pe care o traim este dominata de conflictul si competitia intre Neamuri, trupuri istorice si duhovnicesti si “globalism”,ideologia “noului Babilon” si a platitudinii planetare. Acest conflict se desfasoara in tot locul si in toata vremea,in mare si in mic.Sunt conflicte care cuprind tari sau imperii,civilizatii si continente dar,in acelasi timp aceleiasi mari confruntari au loc in sali de clasa,in gazete,intre paginile unor carti,in sufletul fiecaruia dintre noi.Uneori pare ca a rezista puternicilor zilei,”stapanirilor”,ar fi un exercitiu in inutilitate si o lupta cu morile de vant.Dar adevarul este altul.
In fiecare clipa si in tot locul,o singura persoana poate face o diferenta intre bine si rau caci,tot in fiecare clipa si tot in tot locul fiecare dintre noi alege intre bine si rau.Ca asa este in veci ne este aratat de catre Sfanta Carte care ne spune ca Domnul era gata sa crute Sodoma daca intre hotarele ei ar fi vietuit un singur drept.In importanta colosala a fiecarei persoane,in capacitatea ei de a influenta cursul evenimentelor sta de fapt toata frumusetea istoriei.Aceasta libertate a persoanei face din istorie un proces care nu poate fi prevazut si nu poate fi dirijat.oricat de mult ar dori-o “puternicii” zilei,”stapanirile” care,Slava Domnului,s-au dovedit a fi intotdeauna trecatoare,vremelnice.
Caci procesele istorice nu se dezvolta in crestere egala,ci in una ondulatorie.Sumedenie de amanunte,care niciodata nu pot fi controlate ori dirijate,asigura pentru totdeauna imposibilitatea “planificarilor”.(In cuvintele lui Friedrich von Hayek nimeni nu poate stapani “cunoasterea circumstantelor particulare, in timp si spatiu”.)
Nu stim cum se va incheia conflictul vremii noastre.Dar stim ca el se va termina altcum decat ne imaginam si cu toata siguranta altcum decat au dorit si doresc cei care l-au pus in miscare. Dar dincolo de acest fapt ramane limpede ca fiecare Neam si , inca mai mult,fiecare individ are de facut o alegere,are de spus “da” ori “nu” la intrebari si situatii limita,intre bine si intre rau.Iarasi nu trebuie sa devenim dramatici sau sa ne imaginam ca in chip necesar ni se cere sa fim “eroici”.Exista situatii imediate care tin de mostenirea istorica si de “locuri”, care intotdeauna au memoria lor si propria lor vointa de a fi.Ar trebui sa avem doar minimala bagare de seama,discernamant,un strop de bun simt si de smerita indraznire.Caci exista “locuri” in care se poate rezista la ispita vremii.Ca exemplu pot fi oferite “tarile” romanesti,micile depresiuni intramontane care au tinut Neamul Romanesc in fagas neschimbat de mii de ani,intre ele si “tara” Almajului din Banatul muntos.
Aceasta “tara ” romaneasca inca mai este o “gura de rai. In acest loc inca mai exista o legatura personala intre om si natura.In acest loc un om ca Ion Banus inca mai poate spune,”daca prunii sunt batuti cu prajina mie mi se rupe inima”.In acest loc oamenii inca mai stiu de la ce vaca beau lapte,din laptele caror oi mananca branza, din ce porc mananca slanina,din a caror pruni le este facuta tuica.
In acest loc optiunea pentru “globalism” ar fi un act de dementa colectiva si de jalnica lasitate personala.Un asemenea loc traieste intr-o alta dimensiune si de fapt in vesnicie unde “timpul” istoriei nu poate musca dar unde acel timp poate fi intarziat.Un loc in care infaptuirea planurilor puse la cale de “comisari” nebuni poate fi amanata.Un asemenea loc poate castiga timp.Si timpul nu este de partea stapanitorilor.Niciodata.
ALEXANDRU NEMOIANU
