Mariana Cristescu – „Anonima nesemnată” sau vremea în care bufonii devin eroi!
Mai întâi s-a vorbit despre 1.500, apoi de 3.000, 5.000, chiar şi despre 7.000 de demonstranţi. Se pare că nu vom cunoaşte cifra exactă, întrucât nu ştim dacă a reuşit să-i contabilizeze cineva, celor 500 de pământeni, declaraţi ca atare la recensământ, alăturându-li-se mii de „secui” din Sovata, Valea Nirajului, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc şi… de la Budapesta (!), precum şi destui „gură cască” a căror etnie nu comportă dileme. Nici nu mai contează, cert e că toţi câţi vor fi fost au participat, la Târgu-Mureş, duminică, după cum ştiţi, la o manifestare „culturală”, cu scopul de a cere, în principal, autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc – „Székelyföld”. Desfăşurându-se plenar şi zgomotos, pe traseul aprobat de notabilităţile urbei, sub privirile îngăduitoare ale românilor mureşeni şi ale lumii civilizate privitoare de pe la ferestre ori din fotolii, pe ecranele puţinelor televiziuni preocupate de bâlci, demonstranţii au etalat „sute de drapele secuieşti, purtate de bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme paramilitare maghiare, tineri şi bătrâni, ce purtau însemne ungureşti sau haine populare maghiare (…). Oamenii au ascultat discursurile oficiale ale liderilor maghiari din ţară, dar şi poezii secuieşti. (n.n. – „Balada lui Kossuth”)”. Cât despre Garda Naţională Maghiară, adusă pe post de „Bau-Bau!”, vom povesti ceva mai încolo. Ştiţi dumneavoastră despre cine vorbesc: cei drapel arpadian şi cu lozinca „Să piară Trianonul!”.
În privinţa discursurilor… , vorbă lungă, lungă…, ca de obicei, idei puţine şi fixe. Şi, desigur, obrăznicii repetate, neamendate, nici la vremea potrivită, şi, mai mult ca sigur, nici vreodată, în viitorul apropiat: „Anul acesta este anul autonomiei! Vom demara toate acţiunile pentru obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Am pierdut 20 de ani, timp în care au fost doar tergiversări. Este timpul ca România să recunoască autonomia Ţinutului Secuiesc” – clama, patetic, europarlamentarul răspopit, László Tökés. Evident, după capul lui, (omni)prezenţa ungurească, vreme de peste două decenii, în fotoliile moi ale tuturor guvernărilor de pe Dâmboviţa, nu a fost decât o sumă de tergiversări – o pierdere de vreme. Aşa-i cu „facerea de bine”…! Slabă nădejde că s-o dezmetici măcar tânărul Ponta, în al 12-lea ceas!
Alături de Tökés, au fost prezenţi Biró Zsolt, preşedintele Partidului Civic Maghiar, Izsak Balázs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, „indisciplinaţii” (nerespectând ordinele conducerii partidului privind neparticiparea la miting!) preşedinţi udemerişti ai Consiliilor judeţene Harghita şi Covasna, şi, invitat de onoare, Marc Gafarot I. Monjo, reprezentant al Partidului pentru Convergenţă Catalană, care, inaugurând seria discursurilor, s-a adresat secuilor: „Să nu renunţaţi niciodată la obţinerea autonomiei. Este dreptul vostru!”, încheindu-şi speech-ul, în engleză, cu lozinci în limba maghiară: „Autonomie pentru Ţinutul Secuiesc! Dumnezeu să ocrotească poporul secui!”.
De ce a fost invitat, cu atâta pompă, acest cetăţean (încă) spaniol? Fiindcă – spunea Tökés Lászlo – mitingul de la Târgu-Mureş a fost organizat după modelul catalan, iar cei din Catalunya (n.n. – regiune situată în nord-estul Spaniei, nu în miez de ţară, precum judeţele Covasna, Harghita şi Mureş!) ar fi obţinut deja autonomia printr-o demonstraţie similară, şi apoi prin decizii politice. Exagerează popa Tökés, ca de obicei! E drept, în ultima vreme, date fiind criza mondială şi ordinele Guvernului Mondial, unele neamuri… europene mai mărunţele, orgolioase peste poate şi manevrabile, îşi dau poalele peste cap, clamându-şi independenţa, ca în bancul cu ungurul în noaptea nunţii (pe care nu vi-l spun, pentru a nu vă ruşina!). Aşa se face că, în luna ianuarie a acestui an, „Parlamentul Cataloniei a adoptat o declaraţie care declară acest teritoriu entitate «suverană». Deşi acest document nu are valoare juridică, el creează un precedent în baza căruia poate fi desfăşurat un referendum, în 2014, privind separarea regiunii de Spania. 85 de deputaţi, din 135, au votat pentru, 41 împotrivă şi cinci reprezentanţi ai Partidului Socialist al Cataloniei nu au respectat disciplina de partid, şi nu au participat la vot. Potrivit sondajelor, jumătate din populaţia Cataloniei se declară în favoarea independenţei, altă jumătate pentru păstrarea situaţiei actuale. În acelaşi timp, majoritatea cetăţenilor se opun obţinerii independenţei cu preţul ieşirii din UE. Dar, până la independenţă, aleşii din Catalonia trebuie să găsească o cale să o pună în practică, pentru că legea spaniolă prevede că numai guvernul de la Madrid poate aproba un plebiscit, iar acesta se opune.” („Adevărul”, 24 ianuarie 2013).
La mitingul de duminică, de la Târgu-Mureş, a fost citit şi un mesaj adresat oaspeţilor din Tirolul de Sud, despre a căror prezenţă altfel nu am fi aflat. Nu avem informaţii dacă s-au aflat şi alţi invitaţi separatişti, de prin Kosovo, Cecenia, Găgăuzia, din autoproclamata Republică Transnistreană, ori reprezentanţi ai filoruşilor din Republica Moldova ş.a.m.d…. Orice e posibil, însă, fiindcă nu pot crede că demersurile „diplomatice” ale veşnicului turbulent, tulburat, dar nepedepsit, Csibi Barna, falnic reprezentant al „Plutonului Secuiesc” – falanga din România a Gărzii Naţionale Maghiare („Braţul înarmat al partidului „Jobbik”) -, au fost doar aşa, pentru… impresie artistică.
Vă reamintim că, „încă din 2007, mai mulţi tineri din Harghita au făcut demersuri pe lângă liderii Gărzii Maghiare pentru a înfiinţa, în România, o subunitate, numită „Plutonul Secuiesc”. „Liderul grupului care făcea demersurile era Csibi Barna, din Miercurea Ciuc, extremistul care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu. La acea vreme, Barna era funcţionar public în cadrul Direcţiei Judeţene a Finanţelor Publice Harghita. (…) În Transilvania activează alte două organizaţii revizioniste care militează pentru refacerea Ungariei Mari, dinainte de 1918, când era împărţită administrativ în 64 de comitate. Este vorba de HVIM («Mişcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate») şi de EMI («Tinerii Maghiari din Transilvania»). Alături de «Garda Naţională Maghiară», GNM, aceste două organizaţii luptă pentru anularea Tratatului de la Trianon, în urma căruia Ardealul a revenit la Patria-Mamă. În acest scop, atât EMI, cât şi HVIM organizează, anual, în luna august, tabere la Gheorgheni – judeţul Harghita, unde sunt invitaţi şi lideri şi membri ai «Gărzii Maghiare» din Ungaria şi România (adevărul.ro, 2010).
Ce este, de fapt, această „Gardă Maghiară”, de penibilă notorietate? S-a înfiinţat, în Ungaria, la 25 august 2007, ca „nouă miliţie, de extremă dreaptă”. De ochii lumii, Partidul Jobbik a înregistrat-o ca „organizaţie culturală” (vi se pare cunoscută sintagma?) pentru „a pregăti tinerii spiritual şi fizic pentru situaţia extraordinară când ar putea fi necesară mobilizarea populară”. „Momentul a însemnat fondarea oficială a grupării paramilitare ungare «Magyar Garda». S-a dovedit că organizaţia are o ideologie fascistă şi fost scoasă în afara legii, în 2009, de Tribunalul din Budapesta. Starea de ilegalitate a formaţiunii, pronunţată definitiv, a dat naştere «Gărzii Naţionale Maghiare», aceeaşi formaţiune, dar cu o denumire mai lungă. (…) În 2011, liderul acesteia, Ináncsi József, a anunţat, în timpul comemorării Tratatului de Pace de la Trianon, organizat la Versailles, că organizaţia sa intenţionează să adune semnături în vederea organizării unui referendum privind revizuirea Tratatului de la Trianon. An de an, organizaţia primeşte noi membri, care depun un jurământ în momentul intrării oficiale. (…) În 2012, de 15 martie, Ziua maghiarilor de pretutindeni, ca să evite o intervenţie în forţă a poliţiei, noii membri ai Gărzii Naţionale Maghiare au depus jurământul în şoaptă şi aşezaţi pe jos. (…) Pe canalele oficiale, liderii mişcării susţin că militează pentru păstrarea tradiţiilor ungare, însă adevăratul scop al Gărzii Maghiare este desfiinţarea Tratatului de la Trianon şi, implicit, refacerea Ungariei mari.” (NapocaNews.ro, 7 martie 2013)
Iată de ce ne-a onorat cu prezenţa „Garda Naţională Maghiară”, aşadar! Minciunile ungureşti sunt atât de puerile, încât le pot constata până şi copiii români din clasa zero. Oricât de cosmetizate, discursurile de duminică au avut o singură direcţie: Trianonul! „Să nu-i uităm pe cei din Partium şi Ardealul central, pentru că luptăm şi pentru libertatea lor. Trebuie să înceteze efectele Trainonului. Ziua libertăţii secuilor este lupta pentru autonomie. Autoguvernarea maghiară este ca Soarele, aerul şi apa pentru natură”– a declarat Tökes, în discursul său, după care mulţimea a strigat: „Nu Trianonului!”, fără a realiza că, de fapt, europarlamentarul demonstra, fără echivoc, ceea ce ungurii nu ar recunoaşte făţiş nici arşi cu fierul roşu: adevărul incontestabil că secuii nu sunt maghiari – pe de o parte – şi că – pe de altă parte -, speculând temperamentul coleric şi credulitatea secuiască, i-au manipulat mereu, băgându-i „la înaintare” pe secui, amăgindu-i cu promisiuni niciodată onorate.Mai mult, Tökés, care se visează, probabil, un altfel de amiral fără mare, precum predecesorul său Horthy, i-a criticat pe cei din conducerea UDMR pentru că au făcut apel membrilor Uniunii să nu participe la acest miting, dar şi pe fostul preşedinte UDMR, Marko Bela, care a ţinut un discurs la Budapesta, alături de Partidul Socialist Ungar. După criticile aduse de Tökés, cei prezenţi la miting au scandat „Trădători de ţară!”, „Oameni de nimic!”, referindu-se la liderii UDMR. Vedeţi ce uşor poate fi prostită mulţimea?!
Despre afirmaţia avocatului Kincses Elöd, implicat în conflictul din martie ’90 de laTârgu-Mureş, cum că s-ar fi temut de românii „beţi şi drogaţi” care ar fi putut fi aduşi din altă parte, special pentru a da naştere unui scandal de proporţii, şi de ameninţările lui că ar fi putut fi „jale” dacă se organiza manifestaţia „la fel ca în martie ‘90, cu venirea trupelor de intervenţie”, nu mai spun nimic fiindcă mi-e pur şi simplu scârbă.
Summa summarum, cum spuneam mai sus, „mare fală, traistă goală”, fiindcă, după toată gălăgia de duminică, nimeni nu şi-a asumat răspunderea de a semna documentul înaintat, prin Prefectura Mureş, Guvernului României !!!
„Petiţia depusă duminică seară la Instituţia Prefectului din judeţul Mureş de organizatorii mitingului pentru autonomie nu poartă nicio semnătură şi nicio ştampilă”, a anunţat, luni, prefectul Corneliu Grosu, care, conform Agerpres, în ciuda acestei laşităţi (sau tâmpenii!), a înaintat-o Guvernului României.
„Această mapă (cu petiţia – n.r.) a şi ajuns în Bucureşti. Sigur că eu m-aş bucura ca ea să fie şi semnată de oamenii responsabili şi personalităţi ale vieţii culturale şi politice maghiare care au fost în Târgu-Mureş, mai ales că acest document – eu sunt sigur că cei care l-au redactat au avut nu numai un temei emoţional, ci şi istoric – or, un document nesemnat rămâne o anonimă. O anonimă. Probabil că din viteză …, dar aşteptam să fie şi semnat. Pentru noi are însă aceeaşi importanţă, şi va fi, şi este tratat cu importanţa cuvenită”, a precizat domnul Grosu.
No comment! Să ne amintim că, în fiecare an, în jurul datei de 15 martie – Ziua maghiarilor de pretutindeni, Târgu-Mureşul devine scena unor manifestări în cadrul cărora aceştia îşi comemorează eroii şi că nu-i prost cel care mănâncă şapte pâini, ci acela care i le dă. Din nou, Monumentul Secuilor Martiri, Casa „Bernády”, Cetatea Medievală şi străzile urbei de pe bătrânul Maris vor găzdui tot felul de evenimente… Aşadar, răbdare şi… în niciun caz, tutun! Fumatul dăunează grav sănătăţii!
Mens sana in corpore sano!
Mariana Cristescu
