Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Hristos este temelia credintei
“Caci noi ai lui Dumnezeu impreuna-lucratori suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia, iar altul zideste. Dar fiecare sa ia seama cum zideste; caci nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie: aur, argint, pietre scumpe, lemne, fin, trestie, lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului).
Pentru ca in foc se descopera, si focul insusi va dovedi ce fel este lucrul fiecaruia. Daca lucrul cuiva pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata. Daca lucrul cuiva se va arde, va fi pagubit, iar el se va mantui, dar asa ca prin foc. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi (3, 9-17).
Sunteti cumparati cu pret; slaviti dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 20).
Sfanta Euharistie
Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua: ca Domnul Iisus, in noaptea in care a fost vandut, a luat paine, si, multumind, a frant si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Aceasta sa faceti, spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul dupa cina, zicand: Acest pahar este lege-a cea noua intru sangele Meu. Aceasta sa faceti, ori de cate ori veti bea, spre pomenirea Mea. Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni. Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat fata de trupul si de sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel care mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului (11, 23-29). De ne-am fi judecat noi insine, nu am mai fi judecati (1 Cor. 11,31).
Dragostea si bunurile ei
De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trudeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii – se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim. Dar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea (13, 1-13).
Dumnezeu nu este al neoranduielii, ci al pacii (1 Cor. 14, 33).
Moartea si Invierea Domnului
Va fac cunoscuta, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati, prin care si sunteti mantuiti;cu ce cuvant v-am binevestit-o, daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar, caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scriptura; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi; si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece; in urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit; dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.
Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar; ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, asa propovaduim si voi asa ati crezut. Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor? Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.
Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza.
Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre; si atunci si cei care au adormit in Hristos au pierit. Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii. Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti (15, 1-20).
Drept aceea, fratii mei iubiti, fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica in Domnul (1 Cor. 15, 58).”
