Boris David: Tot alergând…
3 Jul 2013 by admin, Comments Off on Boris David: Tot alergând…
Tot alergând…
Tot alergând după-un apus –
Împins de ce-a fost Micul Prinţ –
M-am pomenit de vreme dus
Departe de al meu trecut
Pe care-oricât eu l-aş scruta
Nu-l pot întoarce, repeta,
Căci mă orbeşte al meu Apus
Pe care l-am ajuns, fără a vrea.
De ce se-ntâmplă-aşa ceva
O spun cu vorba altcuiva:
Nu cerceta!…e inutil –
Nu-i om să poată explica –
Căci orice drum are-un sfârşit
Aleatoriu, din păcat,
Ce nu-i făcut a-l controla
Un om ce-ncearcă a visa.
Căci visul nu-i ceva finit
El trece peste orice zid
Crezând că şi-unde nu-i sfârşit
Visarea-i parte-n infinit.
Sună cumva prea optimist?!
Nu, e luat chiar din trecut
Ce-l însoţeşte fără a vrea
Chiar de-l orbeşte-al său Apus…
Boris David
3 iulie 2013
