Corbul / The Raven, versiune de George Anca

13 Aug 2013 by m.gurza, Comments Off on Corbul / The Raven, versiune de George Anca

Edgar Allan Poe

(1809 – 1849)

                 Corbul / The Raven

 

Într-un negru miez de noapte, ponderând gândiri inapte,

Supra tomuri curioase, stranii de uitat folclor,

Când dădeam s-adorm, deodată careva-ncepu să bată

Blândă ciocănire iată, cioc la ușa-mi din pridvor.

‘E vreun musafir’, zic, ‘bată, cioc la ușa din pridvor –

Doar atât și niciun zor.’

 

 

Ah, atât de clar remember, era în amar december,

Stinși tăciuni în jar cu febră, iscând duhuri pe covor.

Nerăbdare până-n ziuă; – în zadar cătam de zor

Întru cărți a opri dorul – dor de dusa mea Lenore –

Rara radiantă fată de-i spun îngerii Lenore –

Nemainume evermore.

 

 

Mătăsosul trist nesigur foșnet de perdele purpur

Mă înfiora fantastic cu terori fără prior;

Astfel să încetin bateri inimii repetam teafăr,

‘E vreun musafir în zbateri vrând să intre din pridvor –

Vreun drumeț târziu în zbateri vrând să intre din pridvor; –

Asta e și niciun zor.’

 

 

Sufletu-mi crescu mai tare; fără, iarăși, ezitare,

‘Domnule’, am zis, ‘ori Doamnă, drept iertare vă implor

Dar e fapt că mă luase somnul când la ușă stase,

Și-așa încet ciocănirăți, ciocănirăți din pridvor,

Greu să vă aud’ aici am deschis ușa spre pridvor; –

Întuneric, niciun zor.

 

 

Adânc în întunecime stam între mirări și crime,

Bănuind, visând ce nimeni nu a mai visat prior;

Dar tăcerea sta nespartă, liniștea fără de ceartă,

Singurul cuvânt acolo spus șoptit era ‘Lenore!’

Asta am șoptit, ecoul murmurând răspuns, ‘Lenore!’

Doar atât și niciun zor.

 

 

Întorcându-mă-n odaie, cu tot sufletul văpaie,

Curând iar aud bătaie, mai sonoră ca prior.

‘Sigur’, spun, ‘sigur că este ceva-n geam din grinzi celeste,

Ia să văd atunci ce lest e și misterul să-i explor –

Calmă inima o clipă și misterul să-l explor; –

Vântul e și niciun zor.’

 

 

Zvârl oblonul a deschide, când în falduri fâlfâinde,

A pășit un corb arminden din zilele aurori;

Plecăciune nici să facă; nu stă clipă, nici nu pleacă;

Ci în chip de domn ori doamnă se cocoață la ușor

pe un bust al zeei Pallas, sus de ușă la ușor –

Cocoțat stând, niciun zor.

 

 

Pasăre-abanos ce susuri trista-mi pasă în surâsuri,

Prin grav aspra-nfățișare cuviinței purtător.

‘Chiar de creasta-ți rasă-i, tunsă, tu’, i-am zis, ‘nu ești străpunsă,

Antic corb, groază ascunsă, Nopții rătăcind ponor,

Ce nume regesc ai spune-mi în Plutonian ponor!’

Grăi Corbul, ‘Ne.vre.mor’

 

 

Păsăroi diform minune de discurs aud cum spune,

Chiar cu tâlc mărunt răsune, mică relevanță-n zbor;

Că n-avem cum da dovadă c-alt om viu să fie nadă

Sorții pasăre să vadă pe al ușii lui ușor –

Pasăre sau fiară sus pe bust sculptat peste ușor,

C-un nume ca ‘N.ev.er.mor’.

 

 

Însă corbul șezând singur pe placidul bust un gângur

Doar grăia, cuvânt făcându-i sufletul revărsător.

Nicio vorbă-apoi rostirii, nicio pană fâlfâirii,

Până glas dam murmuririi, ‘au zburat amici prior –

Părăsi-mă-va la ziuă, cum speranțe-mi fură zbor’.

Pasărea zor, ‘ne.verm.or’.

 

 

Mut stam la tăcerea spartă de răspuns cu-atâta artă

‘Fără dubiu’, zis-am, ‘iartă, ce rostește-i stoc și stor,

Prins de vreun năimit stăpân ce un Dezastru să-l arunce

De pe stâncă, de pe munte, cântece i se-mpresor

Plânsete Speranței sale melancolii le-mpresor

Ale ‘Never-nevermore’.

 

 

Reavăn Corbul iar cu susuri îmi da pasa pe surâsuri,

Brusc rotit-am scaun către pasăre, bust și ușor;

Din catifea scufundândă am purces să leg la pândă

pasă lângă pasă, gând dă pe ce cobe aprior,

Ce-a zis ăst strigoi de groază, cobe pasăre-aprior

Crăunindu-mi ‘Ne.ve.r.mor’.

 

 

Asta preziceam cu gândul, niciun sunet pronunțându-l

Orătaniei ce-ochii-i mi-ardeau inima cuptor;

Asta și-alte stam să aflu înclinând de voie capul

Pe al pernei tabernacul, luminat desfătător,

Catifeaua mov sub lampa luminând desfătător,

Ea presând, ah, nevermore!

 

 

Aeru-i mai des, tămâie parfumându-l din cățuie

Legănată-n mers vioi de-un Serafim clopotitor.

‘Liftă’, am strigat, ‘te dete Zeul tău la îngeri cete

Răgaz-răgaz și nepenthe, d’ amintirea-ți de Lenore!

Sorbi, oh sorbi acest nepenthe, uită pierduta Lenore!’

Grăi Corbul, ‘N.eve.r.mo.r.’

 

 

‘Profet!’, zic, ‘atins de brâncă, pasăre sau diavol încă! –

De Ispititor trimis ori de furtună pe ponor

pustiit ci fără groază în deșert vrăjit de oază –

Casa-mi bântuită cază, spune-mi drept, eu te implor –

Este-n Galaad balsamul, spune-mi, spune-mi, te implor!’

Grăi Raven ‘N.evermore’

 

 

‘Profet’, zic, ‘atins de brâncă, pasăre și diavol încă!

Pe raiul deasupra noastră, pe Domn ce tu, eu ador –

Spune sufletului frânt de dor de-n Rai la o răspânte

Dau de urma fetei sfânte îngerii de-i spun Lenore.’

Zis-a Corbul ‘N.ev.er.mo.r.e.’

 

 

‘Fie-ți vorba semn de ducă’, urlai, ‘pasăre nălucă –

Îndărăt întru furtună, Nopții Plutonian ponor!

Nu lăsa semn neagră pană c-ai mințit sufletul prană!

Lasă-mi pustnicia vană! Lasă bustul pe ușor!

Ia-ți din inima mea ciocul, forma ia-ți din casă-n zbor!

Grăi Raven, ‘N.e.v.e.r.m.o.r.e.’

 

 

Însă Corbul veșnic fad e, încă șade, încă șade

Pe pal bust al zeei Pallas, sus de-al camerei ușor;

Ochii-i seamănă cu-ai unui demon ce visează unu-i,

lampa-i varsă umbra flu nu-i decupată pe covor;

Sufletu-mi pe-afara umbrei zăcând plută pe covor

Se ridică – nevermore!

 

 

                                   Versiune de George Anca

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii