Un alt dar de suflet. Întrebări… de Boris David
Întrebări
Mă plimb ades’ pe stradă şi caut
La întrebare să dau răspuns –
Ce-i oare mai frumos sub soare
Din ce nu este-ascuns.
E floarea oare care natura a-nzestrat-o
Cu două dintre cele mai falnici calităţi –
Parfumul şi culoarea ce umplu viaţa toată
Şi chiar şi după moarte pe om îl însoţesc?
Sau poate că e cerul albastru infinit
Căci omu-ntotdeauna spre el a tot privit
Când căutând Puterea, când vrând a fi el Totul
Zburând înspre planete pentru-a privi de sus?
Dar apa mări-ntinsă cu spume de crystal
Atunci când adierea aduce valu-n mal
Nu-i oare o minune a lumii nesfârşite
Ce face ca şi cerul să vină s-o sărute?
Sau poate că frumosul e undeva tot sus
Pe munţi, pe creste dalbe, unde e greu să uric
Acolo unde numai îndrăgostita floare
Sălăşluieşte-n marea-i regească izolare?
Ori poate că minunea, frumosul, suntem noi?
Noi oamenii ce facem ca totu’ să-nflorească
Şi din iubire sfântă copilul să se nască
Creaţia supremă, al vieţii unic sens.
Da! acesta e frumosul, cel mai frumos din lume
Copilul ce se naşte dintr-o durere-a mumii
Răsare ca o floare şi cere alinare
Iar când deschide ochii şi îi aruncă-n zare
Taie în carne vie iubirea părintească
Iubind un alt cu care visează să trăiască
Nepoţi să dea luminii şi ţie desfătare
Adăugând verigi la a vieţii cale.
Maputo 21 iulie ’77 Apropo de ce va sa vie!…
