Avram Iancu, Crăișorul Munților
(1824-1872)
“Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care dupa puteri am si lucrat pâna acuma, durere fara mult succes, ba tocma acuma cu întristare vad, ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac în nimica. Nu stiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimtire îmi pare ca mi-ar spune, ca viitorul este nesigur. Voiesc dar si hotarât dispun, ca dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi ; tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii mele.”
Câmpeni 20 decembrie 1850,
Avram Iancu m.p.,
Avocat si prefect emerit.
“Avram Iancu (…) va vietui in memoria noastra si a tuturor generatiilor ce ne vor succede noua pana cand istoria omenimei va mai avea sa consemne cate ceva din viata natiunei daco-romanesti”. George Baritiu
