Maria Diana Popescu: “De la Obama la cartierul general al mafiei românești”
,,După rateul G20, se aude că lui Obama i-a picat greu la stomac momentul promisiunii unui război total din partea Coreei de Nord, dacă nu o lasă mai moale cu ,,şantajului nuclear” şi cu manevrele militare. Kim Jong-un a declarat că este necesar ca Washingtonul să pună capăt politicii ostile faţă de Phenian, dacă vrea pace în Peninsula Coreea şi pe ,,teritoriul american”. Sînt multe puncte clocotitoare pe glob. Chiar şi noi am ajuns cu adevărat într-o criză teribil de ameninţătoare pe termen lung. Relaţiile cu U.E şi F.M.I se menţin la nivel de aparenţă şi constrângere. În loc să găsească soluţii pentru încheierea crizei, Guvernul o adânceşte, cerşind noi împrumuturi pentru a le achita pe cele scadente. Dobânzile cresc precum făt-frumos din poveste, iar aleşii sunt orbi şi surzi la strigătul norodului. O soluţie imediată, de ajutor poporului să iasă din impas, ar fi ca membrii Guvernului să-şi dea demisia toţi odată. Deşi în mod clar, legea este unică pentru toată lumea din România şi nu există preţuri mai mici sau preţuri favorizante pentru parlamentari, aceştia au mai bifat o victorie: medicamente mai ieftine pentru ei, săracii!
Cum politica lor înseamnă frăţie de sânge cu afacerile pe bani publici, era normal ca documentul cheie al afacerii R.M.G.C. să dispară din dosarul de crimă organizată, în care sunt complici foşti şi actuali demnitari ai statului, despre care serviciile secrete româneşti nu aveau cum să nu ştie. Să fi adormit anesteziate în papucii statului în urma unui ordin expres? Sau poate că au informat, dar cărţile fiind făcute, informaţiile au luat cale maşinilor de tocat documente. Când paginile rupte şi dosite vor fi lipite la loc, dacă nu s-au volatilizat aşa cum s-a întâmplat cu atâtea dosare ale infractorilor de stat, începând cu ,,Dosarul Baloteşti”, multe capete vor cădea. Mihail Ianăş, fost preşedinte al A.N.R.M. în anii 1997-2000, a susţinut în faţa Comisiei Roşia Montană că, scrisoarea în original, prin care fostul ministru al Industriilor Radu Bercovici a solicitat transferul licenţei de explorare de la Minvest Deva către Gabriel Resources, ar fi dispărut. Cineva implicat în măgărie a sustras scrisoarea originală. Clar, un fapt penal. Cum, de altfel, fapt penal este şi acordarea licenţei de exploatare fără a fi existat autorizaţia obligatorie de mediu. Acest prezumtiv dosar penal ar viza un alt grup criminal organizat, în fruntea căruia s-ar afla un lider P.D.L, fost membru al mai multor guverne. Cercetările în cazul Berceanu s-ar putea extinde până hăt, departe în Insula Barbados unde, într-un offshore, un misterios demnitar român deţine douăzeci la sută din acţiunile unei corporaţii menită să exploateze zăcământul de aur de la Roşia Poieni – caz aflat în oglindă – mai puţin în ceea ce priveşte publicitatea – cu Roşia Montană. Aşadar, avem de-a face cu ,,o scrisoare pierdută”, nu de Ion Luca Caragiale, ci, dinadins. Se cunoaşte prea bine că Berceanu-Bercovici a mai fost implicat în vânzarea de secrete de stat, şi în subminarea economiei naţionale – reamintind în speţă ,,scurgerea” către un alt stat a prototipului avionului de vânătoare IAR 109 SWIFT. Vânzătorul de date nu a fost judecat pentru faptele comise şi, sine die, n-a primit nicio pedeapsă, altfel s-ar fi supărat cumpărătorii, foarte uşor lezabili. Ei, din discreţie, interlopii aceştia cu funcţii în stat şi-au schimbat doar numele, ca să dea bine în concursul de furat. Împrumuturile făcute în numele românilor sânt la ei în conturi
Şi tot la capitolul hoţi celebri contemporani cu noi, cuscrul preşedintelui statului român, turnat de mai mulţi funcţionari bancari la care apela direct pentru a-şi susţine firmele partenere, a fost audiat de procurorii D.I.I.C.O.T. În dosarul creditelor cu acte false, în care prejudiciul este de 81 de milioane de euro. Bebe Ionescu recomanda firme ,,de încredere” care luau credite şi apoi nu mai plăteau ratele. Unul dintre inculpaţi susţine că Bebe Ionescu încasa şi el o parte din banii contractaţi drept credit de la bănci. Tot el garanta şi pentru firmele care luau credite cu acte false. În total, gruparea a câştigat 81 de milioane de euro din această afacere ilegală. Audiat de D.I.I.C.O.T, este menţionat doar ca martor în dosar, deşi unul dintre inculpaţi susţine că o parte din bani ajungeau la el.
În aceste vremuri de restrişte, când politicienii autohtoni sunt marionete mânjite ale unor grupări mafiote din alte state, românul trudeşte ca un sclav şi nu numai că primeşte lefuri din ce în ce mai mici, dar munceşte doar ca să plătească taxe, biruri şi, din nimicul ce-i rămâne, să mănânce. De îmbrăcat… mai puţin, ca să nu-l incomodeze la jug. Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, din venitul de 897 de lei, în medie, pentru fiecare român, statul, administraţia publică şi privată, precum şi bugetele asigurărilor sociale, ia înapoi 89% din câştiguri, sub formă de impozite, contribuţii, cotizaţii, taxe şi servicii. În aceste vremuri de jale socială, când brânza e mai scumpă decât carnea, nucile noastre mai scumpe decât nuca de cocos, când avem centre de cercetare dar fără cercetători, când doar spunem bancuri despre politicienii corupţi până în măduva oaselor, în loc să-i punem după gratii, când pentru şpagă şi susţinere politică de la licurici, unii au donat practic resursele naţiunii străinilor, când avem aceleaşi mine, dar închise, aceleaşi sonde petroliere, dar cesionate pe un pol, aceleaşi grădiniţe, cămine şi şcoli, dar dărăpănate, când ne lăsăm conduşi precum vita la abator, cartierul general al mafiei româneşti şi-a întărit structura din palat în parlament, până la ultima spiţă a trăsurii politice. Şi n-au de gând să părăsească scena. Citându-l pe şeful statului, nu vor ieşi decât ,,cu picioarele înainte”, dacă asta le e voia. Până una-alta, ca să stopăm corupţia şi să nu ajungem cerşetorii Europei, poate că avem nevoie de un nou Alimănescu şi de o ,,Echipă Fulger”. În locul netrebnicilor trebuie investiţi oameni integri şi competenţi. Apoi, om mai vedea! “
Maria Diana Popescu, Agero
