Eusebiu Camilar (1910 – 1965)
Nãscut la 7 octombrie 1910, în comuna Udesti, judetul Suceava, din pãrintii Ion si Natalia Camilar (n. Motrici), tãrani. A urmat Scoala popularã din comuna natalã si Liceul “Stefan cel Mare” din Suceava. Debut în 1929, cu versuri, în “Moldova literarã”, revista Societãtii Literare “Tinerimea” din Mihãileni. A murit la Bucuresti, la 27 august 1965.
* Am regãsit acest cuvânt în „Dictionarul limbii române. Întocmit si publicat dupã îndemnul si cu cheltuiala Maiestãtii Sale Regelui Carol I”, Bucuresti, Librãriile SOCEC & Comp si C. Sfetea, 1913: „cãmil” – câble, cordage, dérayure – cablu, funie groasã de corabie, otgon, funia cea mare a nãvodului, dar si rãzor, hat”. Desigur, sensul al doilea, rãzor, brazdã, hat, pare mai apropiat de realitatea satului. Mai plauzibilã e însã originea numelui dintr-o poreclã, legatã de un joc funerar, de priveghi. Florea Marian descrie pe larg desfãsurarea jocului, care poartã în alte regiuni numele „de-a calul”, si este jucat si de copii. Într-o notã, Florea-Marian precizeazã cã jocul „de-a cãmila” este „uzitat” în orasul Suceava. Se poate vedea cã existã o legãturã între joc si legenda numelui, asa cum o povestea scriitorul: bãnuind cã la originea jocului stã o întâmplare realã, a imaginat scena poposirii „cãmilarilor” înfrânti, pe prispele udestene.
