Boris David: Amintiri din Basarabia răpită…
Moş Gerilă
Moş Crăciun, din totdeauna
Bun, bătrân, cu părul dalb
Cine a avut ideea
Să te strige ca pe-un alt
Să-ţi traducă al tău nume
Dintr-o limbă ce nu-i dacă
Să te facă Moş Gerilă
Să apari la altă dată?!
Tu, din datina străbună
Ai venit doar de Crăciun
Toţi îţi cunoşteam năravul
Aşteptându-te-n Ajun
Lângă-un foc ce strângea-n casă
Tot ce-i neam l-aceeaşi masă
Lângă-un pom sclipind de stele
Cu copii, cu ochi mărgele.
Când vorbeam de Moş Crăciun
De la mic până la mare
Degustam fiorul care
Ne-arunca în altă lume
Lume scoasă din poveste
Ce-o vedeam c-aşa şi este
Plină de minuni, fantasme
Minunată ca în basme.
Azi când spunem Moş Gerilă
Sună cam străin, cam fals
Ne pătrund fiori de ghiaţă
L-acest nume cam banal
Tu apari ca ş-altă dată
’N seara zisului ajun
Dar ajun de Anul Nou
Nu-i Ajunul de Crăciun…
24 dec.’77
Maputo
