Mihai Rădulescu: Despre puterea de a ierta
Mihai Rădulescu
(15 mai 1936 – 19 ianuarie 2009)
Am primit o scrisoare conţinând următorul strigăt al făcătorului de dreptate.
“Un paradox:
pe torţionari, pe turnători, pe cei care au făcut atâta rău în jurul lor,
care au schingiuit atâţia oameni în închisori,
şi au distrus atâţia alţii în afara închisorilor,
dumneavoastră, unul, aveţi căderea să-i iertaţi,
tocmai pentru că aţi suferit din cauza lor.
Eu însă nu am voie să-i iert, nu am dreptul ăsta.
Tocmai pentru că nu am suferit nici o zi de temniţă,
Şi nici nu ştiu ce e foamea, şi frigul, şi frica,
Şi nici n-am văzut oameni zdrobiţi în bătaie, în faţa mea,
Pentru un “Tatăl nostru” sau un Radu Gyr.
Cred că de aceea sunt atât de încrâncenată,
Şi după ce plâng de mă usuc pentru un Tudor Greceanu, un Ion Ioanid,
Un Ion Pantazi sau alţii, sau alţii,
Îmi dau seama că în adâncul, în adâncul inimii
Nu îi pot ierta pe cei care au zdrobit astfel de oameni.
Mă gândesc la porunca lui Iisus, esenţial poruncă a iubirii de aproapele.
Dar eu, care nu-i pot nici ierta,
Cum aş putea să-i iubesc?
Este una dintre poverile mele, multele – de creştin cu numele.
Îmi amintesc de ultimele vorbe ale lui Mircea Vulcănescu, ale martirului Mircea Vulcănescu:
“Să nu ne răzbunaţi”.
Şi mă uit in jur: într-o lume care, nu numai că nu vrea să-i răzbune, dar abia dacă mai pomeneşte de ei, cum să nu ţi se frângă inima? Îmi pun toată nădejdea în copiii mei, şi în cei care vor veni să spele ruşinea neamului ăstuia.
Contemporanii mei sunt mult prea slabi. Şi eu odată cu ei.”
Am avut îndelungi ezitări între preţuirea dreptăţii şi a iertării, datorită frământărilor de care dă prietena mea dovadă. Făcătorii de dreptate sunt enumeraţi între fericiţii ştiuţi. Întocmai după pilda aleasă de autoarea epistolei: nu făcători ai dreptăţii proprii, ci ai dreptăţii celorlalţi.
Însă, iertarea primita de noi, ca persoane, e legată de puterea noastră de a-i ierta pe ceilalţi. Când rostim Tatăl nostru, cerem să nu fim iertaţi decât în măsura în care iertăm noi.
Acesta să fie paradoxul?
Mihai Rădulescu
Pateric al Inchisorilor Române, Mihai Rădulescu :: www.Literaturasidetentie.ro
