Emilia Ţuţuianu: De vorbă cu cetitorii (de presă)
Pornind de la faptul că ,,nevoia te învaţă” ne vedem obligaţi să răspundem cu reversul medaliei sau dacă vreţi cu celălalt obraz, ca buni creştini ce suntem, bolboroselilor veninoase şi jignitoare a unor eterni(eterne) anonimi(e), bolnavi de frustrări în fază, sperăm, terminală.
În tenebrele internetului găsim pitiţi diabolic într-un anonimat ,,democratic” toate scursorile unor minţi schizoide sau refulate sau pline de invidie faţă de unii semeni cu mai multe realizări la portofoliu decât a cetăţeanului-mutant (nefericită evoluţie pentru specie!) care stă ghebos în jilţuri cu ,,democraţia” literă de lege şi biblie a mediocrităţii şi freacă menta aculturală pe site-uri gen feisbuc.
În faţa neputinţei de a face ceva constructiv ,,democraţia” îi dă dreptul ,,să îşi bage nasu unde nu-i fierbe oala” şi să împroaşte slinoasele-i cuvinte în numele libertăţii de exprimare, vezi Doamne!
Filosoful Socrate spune atât de elocvent: ,,pe cei care merg în soare îi urmează în mod necesar umbra, iar pe cei care păşesc prin glorie îi însoţeşte doar invidia”
Căci, cum fierul e ros de rugină, aşa invidiosul e ros de propriul său caracter.
Această otravă a invidiei, ce îi stă pitită în inimă şi caracter, îi pricinuieşte bietului de el (ea) o îndoită durere, prima: întristare în faţa propriei nevolnicii şi a doua: gemete (interiore şi verbale) privind fericirea altuia.
Insolenţa mediocrităţii tolănită în puful dulceag al anonimatului nu are limite în cazul unor astfel de specimene!
Ajuns el însuşi un soi de Mesia atoatecunoscător şi atoateştiutor despre lucrurile Pământului, scuipă scârbit peste munca unor cetăţeni onorabili, dă sentinţe şi elaborează decrete. Se simte grandios de acolo din jilţul lui (ei) puturos cu pc-u’/ laptopu sub nas şi e plin (plină) de satisfacţii umorale mai ceva ca în toiul unei partide de împerechere cu femeia cu barbă! Acesta e portretul unui(unei) virtual(e) anonim(e) internaut(e) băgăto(a)r(e) de seama naţiunii, a cărui(cărei) ,,raţiune” naşte monştri de pitici cu tufe-n cap.
Nu averea, nici numele ilustru al strămoşilor ne fac importanţi, de ,,viţă nobilă”, ci caracterul, reperele morale şi mintea.
Astfel de ,,opere” sunt ca nişte oglinzi: când se uită în ele o maimuţă nu poate privi din ele un apostol.
Doar la personajele dramatice de la tragicii greci întâlnim asocierea acestui rol cu o mască, asociere care exprimă de fapt forma şi semnificaţia individului respectiv. Tot mai mulţi poartă astăzi măşti, care ajung să se identifice cu propriul chip…ca o salvatoare mănuşă. La adăpostul ei se simt (cred ei!) puternici.
Imaginea fiecărei persoane are o configuraţie specifică, unică…Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se împrejurărilor, dar totdeauna timpul scoate la iveală adevărata faţă a fiecăruia.
Ce ar spune regretatul artist romaşcan Constantin Bârjoveanu privind aceste vremuri?..
Grafica ce însoţeşte aceste rânduri vorbeşte de la sine.
Emilia Țuțuianu
Desen de Constantin Bârjoveanu
