George Anca: S-O ÎNTUNECA

16 Nov 2014 by admin, Comments Off on George Anca: S-O ÎNTUNECA

S-O ÎNTUNECA de George Anca

s-o întuneca

s-o întuneca peste îndrăzneală
a doua a treia oară
ocară oca ară cocoară

proaspăt rași călugării
sfetnicii capelanii
indiferenții la plăceri

barbă frumos aranjată
bărbații divini regii
cei mândri cu propria tinerețe

barbă neagră îndurerații
că nu și-au putut ține o promisiune
loviții de nenorocire

barbă stufoasă asceții
bărbații sub un legământ
îmbrăcați în scoarță de copac

regula alcătuită de mine
este pentru cei ce vor trăi în viitor
pentru că vor avea mai puțină energie

s-a ivit apoi din același
principiu al subiectivității
mântuirea lumii

termodinamic lumina
este produsul ultim
al declinului energetic

starea staționară
neagă starea inițială
mai menținând devenirea

timp scurgându-se
pretutindeni neîncetat
fără început fără sfârșit

ce e fals și ce e adevărat
poartă asupra
îmbinării și diviziunii

în cuvântul șoarece
șoa nu înseamnă ceva
este doar o glăsuire

rugăciunea este o rostire
dar nu e nici
adevărată nici falsă

niciun om nu e alb
orice om este alb
există un om alb

om non-om orice om
non-orice om
non-omul nu este drept

se enunță este despre
Homer în sensul că este
poet dar nu în sine

mijlocirea lui este
de la a fi ființă
este comună tuturor verbelor

sensibilul până
la formă și alcătuire frumoasă
nu până la gândirea pură

îmi sunt mie nemărginit
existența mea este proprietatea mea
recunoașterea mea ca persoană

trezirea spiritului
din starea lăuntrului
la conștiința de sine

contradicția orientală
dintre lumină și întuneric
transpusă asupra spiritului

nefericirea necesară
unității omului
cu Dumnezeu

participând la adevăr
este un moment
al ideii divine

râul curge în ocean
tulburat de regele
elefanților

elefantul se preumblă
cu tânăra-i pereche
la poalele muntelui

elefantul în rut
vine fără perechea sa
unde au secat mlaștinile

auzind bubuitul
tunetului
elefantul se înfurie

bătut cu bice de fulgere
cerul plânge
cu stelele stinse

în cingătoare de fulgere
șirag de păsări albe
norul elefant pe cer

 

 

 

din veritate

din veritate în veritate
puteți merge
până la Dumnezeu

adevăruri ce nu pot să nu fie adevăruri
pe care toți cei ce deschid ochii
le văd în ei înșiși

întrebai silabe
răspundeam elefanți
nicio deșertăciune

de-ai fi unul din dușmanii mei
încetează de a mai fi
în fața cenușii mele

publicul trezit
din nebunie îi va face
să roșească pe cei puternici

cum a fost înșelată toată lumea
de scriitorii care s-au prostituat punând
cele mai mari fapte vitejești pe seama lașilor

versurile exilatului de la Tomis
ca unele fraze ale lui Platon
ca Dieu est en nous al lui Ronsard

au părăsit capela regelui
venind să asculte cu oamenii
de rând cuvântul lui Dumnezeu

Ivănescu-Joyce Stăniloae-Maxim
Noica-Aristot Corneanu-Scăraru
Bogdan-Hegel Anca-Drăghicescu

creștinismul a fost
abandonat în Bizanț
drojdiei sociale

sălbăticia plebeiană
și infamia curtenilor
își găsesc justificare în religie

conceptul forței
devine real prin
dedublarea în două forțe

forța reală nu este
nimic altceva decât
o suprimare a ei însăși

devenirea neidentică
a identicului și devenirea
identică a neidenticului

imperiul liniștit al legilor
copie nemijlocită a lumii percepute
este convertit în opusul său

pedeapsa infamantă
se transformă în iertarea
care păstrează esența omului

faptul de a deveni
identic sieși
este deopotrivă o scindare

din aparența colorată a sensibilului dincoace
și din noaptea goală a suprasensibilului dincolo
conștiința pășește în ziua spirituală a prezentului

conștiința de sine are
înaintea ei o altă conștiință de sine
ea a ieșit în afara ei

conștiința nefericită trebuie
să aibă mereu în una
dintre conștiințe și pe cealaltă

legea inimii se găsește
în ființa pentru sine
a conștiinței

bătaia inimii pentru
binele omenirii trece
în turbarea prezumției demente

 

 

mișcarea legii

 

mișcarea legii umane și

divine își are expresia

necesității ei în indivizi

 

acest individ singular

nu are decât valoarea

umbrei ideale

 

principiul asuprit al ruinei

și al distrugerii apare la lumină

și este ceea ce are valoare

 

vina semnificând crimă

s-a îndreptat către o singură lege

a respins-o pe cealaltă jignind-o

 

cel ce acționează renunță

la caracterul său

și la realitatea sinelui său

 

umbră lipsită de sânge

lege a slăbiciunii și întunericului

lege a zilei și a forței

 

guvernarea fiind spiritul simplu

adică sinele spiritului poporului

nu suferă o dualitate a individualității

 

nu cercetați decât ce deja se cunoaște

nu cercetați niciodată un necunoscut

căutați pe cineva ceva o vagă cunoștință

 

când te îndoiești de o veritate

înseamnă că ai deja cunoașterea

vagă a unei alte verități

 

în spiritul uman există

un rest din știința divină și multă

uitare remediabilă prin experiență

 

om animal călători

unul a mai făcut voiajul

celălalt nu

 

când turbau când își făceau sânge rău

asta mi-e credința

era mai curând poveste decât povață

 

avec votăr permission

accent ceh sau slovac

ce n’est que de l’iurin

 

recunoscând miracolul

înălțării la cer

n-a căzut cu fața la pământ

 

nu riscul nu lupta ci moartea

libertatea omenirii întregi

cei din escadrilă îi judecă pe arbitri

 

în capul universului

sabei sarmați își duc

izvorul să-și potolească setea

 

nu culcuș în iarbă

nu umbră de măslin

străin alungat și din râpă

 

o aduc din orășelul din vale

dar nu pot să-i pomenesc

numele că aude căprița

 

să nu îndrăznești să uiți

fiecare din noi e Cristos

toți suntem răstigniți

 

trăiesc în tainele poetului

îmi bat joc de toți acești

agenți atât de importanți

 

primirii crabul întorsură

nemaitranscrisă albăstrea

reminescență cremene

 

umblă și Socrate

fiecare parte

reprezintă o spusă

 

privitul drept privitul într-o parte

privitul cercetător zăritul privitul roată

privitul atent privitul în sus și privitul în jos

 

 

falanga

 

falanga în șiruri

arcașii prăștiașii

să tragă în barbari

 

separarea fenomenelor

nu prin foc ci prin spirit

un sort de foc divin

 

în urma unui accident

Dumnezeu a pierdut omnisciența

și o reface prin știința umanității

 

nu mai putea rosti niciun cuvânt

făcea semne unora și altora

capul sus semne din ochi

 

spațiile dintre elefanți

spaima călăreților

pedestrașii călcați în picioare

 

unele lucruri

sunt și în sine

altele nu

 

a vorbi frumos despre Homer

e putere divină

te pune în mișcare

 

cât de multe pene

ochi ascunși sub ele

limbi glasuri urechi

 

zvonuri false

zvonuri adevărate

mai ales în război

 

în timpul mulsului

nu se grăiește nu se cântă

nu se rostesc măscări

 

concordatio complexatio explicatio

via negativa

coincidența contrariilor

 

sărăcia umilința pocăința

nu carne nu vin nu căsătorie

numai Tatăl nostru

 

au accentuat dualismul

sporind rolul

diavolului

 

străin predicator vrăjitor

rezistență persecuție triumf

tu însuți te-ai fi convertit

 

grecii începutul filosofiei

Hegel desăvârșirea ei

apoi descompunerea

 

în formă de imaginație

fără imaginație

fără corp

 

vârstnicii pricepuți

puși de rege

în slujba reginelor

 

gândul nereal

se ivește prin renunțare

la realitate

 

un gol al persoanei

o existență întâmplătoare

o mișcare lipsită de esență

 

lumea înstrăinării

eterul conștiinței

conștiința în două lumi

 

sinele însinele

existențe indiferente

cultură pură

 

vorbirea judecata

conștiința onestă

conștiința ruptă

 

vorbirea conștiinței simple

decât monosilabică

față de elocvența spiritului cultivat

 

în vorbirea lui

pervertește tot

și este monoton

 

sintetizează numai

trivial conținutul

vorbirii spiritului

 

binele nobilul

răul excelent

vorbire fără gândire

 

cerința dizolvării

se adresează decât

spiritului culturii

 

rațiunea renunță la conștiința cultivată

cade în simplitatea inimii naturale

în sălbăticie natură nevinovăție

 

se pricepe să judece substanțialul

dar a pierdut capacitatea

de a-l concepe

 

această vanitate

are nevoie de vanitatea

tuturor lucrurilor

 

transe transature strânsura

scăzut din adunare regrete-se apusuri

de epic râset pricopsit terorii

 

tenente de război te lasă

țintei împrimăvărarea marș

verzimea ochilor prin scuturi

 

 

ne-am îngrozit

 

ne-am îngrozit cuprinși

de o frică zadarnică

în fața unei măști false

 

întruparea femeilor celeste

sub blestem

ori pentru a avea urmași

 

cei ce-au murit în război

fără a fi lăsat copii vor fi lăudați

precum copiii nemuritori

 

gura ta cea de gând

tăcerea ta cea de gând

în luarea aminte

 

leproși curățați

diavoli sugrumați

credincioși împărați

 

inima ticăloasă

sufletul întinat

mintea întunecată

 

surzenie lacul șarpelui

năpârlire pe mărăcini

în prematuritatea ocheanului

 

mai o dată cu muma pe tren

a mai dura îndura de-a dura

capul neantului van

 

foaia raia Cinzia cinci ziare-mi

catrafuselor capac baremi

dă în fiert vita os cos claustros

 

mintea strămoșilor

Dumnezeu mama anima

la vedere în suflet

 

te vei milostivi de mine

pe lumea asta

și în cea de dincolo

 

Catullus m-a povățuit

să rostesc din suflet cuvinte

frumoase despre educatori

 

ieșirea din ascundere

este ieșirea la iveală

în starea de neascundere

 

cei ce nu pedepsesc pe cei nelegiuiți

să nu aducă sacrificii

ofranedele lor să nu fie primite

 

conștiința pură ca și masele se arată esențialități

spirituale mișcări absolut neliniștite

suprimându-se nemijlocit în opusul lor

 

neispitire de nuntă

munte netăiat

pântecele tău m-a înnoit

 

roua pe lână focul pe rug

cuvântul cel dintru început

trezit-a umbra legii

 

din tine s-a închipuit

precum suntem noi

cel neîmpărtășit de chip

 

cel ce ține toate

numai cu voia

în brațele tale se ține

 

pruncul tău cu mâna sa

a cercetat vizuina cea

pierzătoare de suflete a aspidelor

 

din muntele netăiat

s-a tăiat piatra

din capul unghiului

 

nor luminos

al apei cele vii

ai plouat pe Hristos

 

îndoit în fire nu în fețe

Dumnezeu desăvârșit

Om desăvârșit

 

Isaia dănțuiește

văzând născut din tine

pe Dumnezeu și Omul

 

fie că trăiesc

fie că mor

nu sunt Osiris

 

 

psaltirion

 

psaltirion al inimii

sub arcuș de gând

strigat de cinci strune

 

inima pământului

inimă fără vină

inima cuvântului

 

ajută-mă să zidesc

în negrăita fire

din depănarea litaniei

 

bunăvoință de rouă

trandafirul cel plâns

al întoarcerii de taină

 

ascetică neprihănire

nemărginirea desăvârșirii

cu trup de nestricăciune

 

trăirea minunii

viața nu ne-a fost dată

să fie numai trăită

 

sita țărânei de peste apă

nisip înecat în persoană

vâslindu-și subțiorile

 

în Roma femeile

au întotdeauna în mână

Republica lui Platon

 

este de prisos ori ba îndemnul

oracolului din Delphi

cunoaște-te pe tine însuți

 

Socrate este viețuitor

omul este viețuitor

în chip întâmplător viețuitor

 

se plimbă în chip

întâmplător respiră

în chip necesar

 

lumina pură împrăștie

simplitatea ca o infinitate

de forme și se sacrifică

 

libertatea absolută trece din realitatea ei

care se distruge pe ea însăși

într-o altă țară a spiritului conștient de sine

 

poporul în cultul

religiei de artă

se apropie de dumnezeul său

 

cultului religiei de artă

îi lipsește acea simplitate

abstractă a esenței

 

această devenire umană

a esenței divine este conținutul

simplu al religiei absolute

 

omul divin individual

are un tată existând în sine

și numai o mamă reală

 

tot ce se petrece în univers

este o dovadă că există

o providență divină

 

nu-ți cauți fericirea

în respectul pentru tine

și o așezi în sufletul altora

 

ce fel de parte sunt

din ce fel de univers cum e

structura mea față de a lui

 

în cursul ambasadei

Demostene ceru cu stăruință

să ia parte la masă alături de noi

 

susținea că eu l-am îndemnat să ne unim

spre a preda împreună pe fiara de Filocrate

îndemn cu totul plăsmuit de el

 

ne încredință că va vorbi astfel încât

va închide gura lui Filip

cum ar fi cusută cu papură uscată

 

 

vos prima

 

vos prima Christi victima

vous première victime

tandră turmă de martiri

 

fără suflare l-ai zărit

i-ai sărutat trupul străpuns

de moarte și dezbrăcat

 

ceea ce ești albastru

nu respingi rugăciunile păcătoșilor

asculți pe creștini în scârbe

 

fie făcători de pace

înțelepți ca șerpii

blânzi ca porumbeii

 

ades despre tron în cel vechi

în nou despre păzit porci

și alte animale nobile

 

în vechi poruncă

în nou smerire

simplă umanitate

 

credință înainte

credință în timpul

credință după

 

jucăm câteodată faraon

fără să aprob să se ruineze cineva

deși hazardul lâncezește fără miză

 

scribul citind

poporului primul

din voturile înregistrate

 

rostește numele celui

ce-a semnat cât și al tatălui

și al demos-ului lui

 

jură în fața consiliului că

el felicită cetatea că a trimis

în ambasadă asemenea oameni

 

prin bunic ar fi un

dușman al poporului după

mamă un scit vorbind grecește

 

legiuitorul îndepărtează de la

purificarea lustrală din agora

pe cel ce refuză serviciul militar

 

pe cel lipsit de curaj și pe dezertor

și nu-i permite să fie încoronat

și nici să ia parte la sacrificii publice

 

iar tu chemi în orchestră

în timpul reprezentării tragediilor

pe cel ce a predat dușmanilor templele

 

campanulă nulă campa

ne luăm de mână rampa

crestomați în pampa vampa

 

ultim act izmană pestă

crematorului investă

creastă barbian agrestă

 

frig de cald

tropic medald

shinto anumald

 

semnificațiile piesei

pătrund în auditorii

cu ajutorul interpretării

 

starea emotivă pătrunde

trupul precum focul

în lemnul uscat

 

frica la vederea elefanților

auzirea bufniței

noaptea întunecoasă

 

se va interpreta prin

tremurul mâinii

zvâcnirea inimii

 

sila trebuie subliniată

prin acoperirea nasului

stânjeneală și junghi

 

cel dezolat are chipul

și ochii jalnici de oftat

ca yoghinul în meditație

 

rușinea se va reprezenta

prin acoperirea feței

roaderea unghiilor

 

panică din semne rele

elefanți turbați

atac dușman

 

aroganța se va interpreta

prin iritare nerăspundere

priviri peste umăr

 

disperarea se va reda prin

căutarea unor tovarăși

născocirea unui mijloc de scăpare

 

interpretarea violenței

se face prin ucidere

întemnițare amenințare

 

certitudinea scripturilor

se va interpreta prin

instruirea discipolilor

 

chibzuirea prin

interogații

planuri secrete

 

judecăți contra lucruri contrare

înțelepciunea e ceva bun

înțelepciunea e ceva rău

 

George ANCA

 

 

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii