Sandu Cătinean: Dacii
Dacii
Pe sub ramuri reci de brad
Se aude-un şuier amplu
Din vâltori, fuioare cad
De vibraţii munţi se umplu
Trei flăcăi cu cuşme albe
Peste ape trec râzând
Poartă munţii mândre salbe
Stânci în soare scânteind
Vântul s-a-nfrăţit cu timpul
Trei flăcăi pe munţi se urcă
Şuierând se-aude lupul
Trei flăcăi din os de stâncă
Trei flăcăi din neamul dac
Stăpânind cărări şi munte
Sânge crud din neamul trac
Neam de regi cu stea în frunte
Se înclină munţii-n cale
Prin vâltori un cânt se-aude
Nu e timp de dor şi jale
Scâncet rău de fiare crude
Urlă lupul a-ntristare
Cei voinici mai tare râd
Prin păduri cu căprioare
Unduiri de duşman hâd
Trei voinici se-avântă-n luptă
Brazii tremură de spaimă
Cad duşmanii-n Ţara Sfântă
Dacii mei şi-n ochi au armă !
Din armuri scântei de foc
Dacii tineri râd cu poftă
Nu e timp de cânt şi joc
Ca şi lupii, dacii luptă !
Scânteie în soare lupul
Dacii şi-au ieşit din fire
S-a oprit în loc şi timpul
Pe voinici să îi admire
Cel mai tânăr fără teamă
Strigă lupul peste stei
Ai jura că n-are mamă
Ah, cum luptă dacii mei !
„Ţara asta nu-i a voastră” !
Hohotind de cruda-i soarte
Ca şi pasărea măiastră
Tânărul se avântă-n moarte
Şi atunci din munţi se-aude
Urlet de strigări străbune
Umbre crâncene şi crude
Vin pe tânăr să răzbune
Dacii tineri luptă stins
Au rămas numai ei doi
Sânge aprig, foc nestins
Ah, ce tineri ! Ce eroi !…
Tineri daci şi lupul alb
Hohotind se-avântă-n moarte
Mor pentru pământul drag
Ce voinici !… Ce tristă soarte !…
Cântecele urcă-n ceruri
Dacii-şi cântă bravii lor
Vin duşmani, ardă pământul
Nu vor plânge dacă mor…
Doar prin văi, fecioare sfinte
Fac cununi de Sânzâiene
Lupul străjuie morminte
Dacii ? Cântă prin poiene…
Sandu Cătinean din Bonţida
