Camelia Cristea: poeme
Alinare
Când sună din bucium târziul
Şi dealul e – ascuns în ninsoare,
Pe buze de nori se preumblă
Cerneala ca-n rând pe scrisoare.
Şi-n neguri de fum se îmbracă
Castelul cu trepte de ceară,
Domniţa se roagă să treacă
Un înger s-o scape de fiară.
În lanţuri se zbat vârcolacii
Când clopotul cântă o rugă
Şi toaca trosnește toţi dracii,
Cu flăcări îi pune pe fugă.
Din ceruri arhangheli tămâie
Cu smirnă şi nard din căţuie,
Blestemul se pune pe fugă
Doar braţul de par să-l ajungă!
Tăciunii aprind iarăşi vatra
Când gerul se crapă de ziuă
Pe fir de fuioare lumina
Alungă din lume neghina.
Îmbrățișări
File îgălbenite rup din calendar
Peste ger și iască picură amnar,
Troienite nopți intonând furtună
Fur o crizantemă pentru vreme bună.
Și aprind gutuia ca un lampadar
Fluturii odăii nici nu au habar,
Îți ascult colindul cu o floare dalbă
Înspre dimineață am s-o pun în salbă.
Mă prind de iluzii ca de un cârd de miei
Nu îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei,
Mă lovesc de piatră și încep să sânger
Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger.
Când un viscol mușcă rama de la geam
Întețesc și focul cu tot ce mai am.
Merele înroșite de lungi așteptări
Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări.
Trecător
Trecător prin vama vieţii
Mă îmbăt ca toţi poeţii
Pun doar miere în cuvinte
Şi o lacrimă fierbinte.
Trec prin ziduri uneori
Şi din pietre culeg flori,
Paşii mei de pe hârtie
Vreau s-aducă bucurie.
Când povara-mi este grea
Pun genunchii ca să stea
În pridvorul rugăciunii
Cum m-au învăţat străbunii.
Tai din noduri gordiene
Şi alerg doar prin poiene
Iar prin ochiul dimineţii
Văd doar frumusețea vieţii.
Dintr-o scoarţă de copac
Simt cum ramurile tac,
Iar din muguri de lumină
Cum se naşte-o rădăcină.
Pe aripă de cocor
Gândul meu e călător.
Zbor prin clipe efemere
Să dau ceasului putere.
Plâng în doine şi balade
Când tarâna parcă arde,
Mă preling într-un izvor
Ca să scap de al meu dor.
Aud clopotul tăcerii
Prevestind ziua Învierii
Mă botez în duh şi apă
Doar lumina ne mai scapă.
Văd o flacără plăpândă,
Clipa asta-i muribundă
Mă înclin că toţi poeţii
Când din cer ne vin profeţii.
Camelia Cristea
