Mugurel Pușcaș: poesis
ÎNTOARCERE
Motto:
“Toate fluviile curg în mare,dar marea nu se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat….” (Ecclesiastul cap.. 1:7)
Mă ‘nalţ înspre-nceputuri,
Te văd pe tine,DOAMNE,
Nu-mi amintesc de chipuri
Să-ţi semene-n icoane…
Mă ‘nalţ înspre adâncuri,
Tristeţea TA, divină,
Cu aripi largi de fluturi
Mă mângâie-n lumină.
M-ai modelat din humă,
Din apă, vers si stele,
Să-ţi calc mereu pe urmă,
În timpul vieţii mele.
Mi-ai dat a TA suflare,
Să pot râde şi plânge,
Să-mi izbăvesc păcatul
Gustându-ţi trup si sânge.
Dar vai…Eu, păcătosul,
Ţi-am încălcat porunca,
Nu ţi-am făcut prinosul,
Nu ţi-am meritat munca!
M-am depărtat de TINE
Prin necurat şi ură,
Mă-ntorc din pribegie…
Iartă-mă…Te indură!
Îndepărteză timpul
Trecut, din a mea viată,
Când nu am fost ca Tine,
Când nu mi-ai fost sperantă…
Şi iartă-mă, PĂRINTE,
Când nu Te simt în mine…
Îndepărteaza răul….
Întoarce-te,SUBLIME!
CRUCEA
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
E ostenit..E singur şi pribeag…
Înconjuraţi de vină si păcate
Mereu îl răstignim pe CEL MAI DRAG.
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
Iar dragostea nemărginit-a Lui
O răsplătim punând de spini cunună,
Rănindu-i mâna sfântă cu un cui…
Când poarta noastră e mereu închisă
Pentru CEL BUN şi veşnic pământean,
Să-l aşteptăm creştinilor în uşă,
Să-i ridicăm povara de alean.
Când poarta noastră e mereu închisă,
N-avem de dat, avem doar de luat…
Mă-nchin la Dumnezeu cu umilinţă…
Ce-a devenit divinul aluat?…
Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate,
La suferinţa Lui smerit mă-nchin,
Purificat, voi cerne-a mele fapte
Gustând din TRUPU-I, pâine, vers şi vin.
Mugurel Puşcaş
(vol.”Cabana de foc”)
(Liga Scriitorilor din România)
