Olguţa Luncaşu Trifan: poesis

29 Jan 2015 by admin, Comments Off on Olguţa Luncaşu Trifan: poesis

Învredniceşte-mă, Doamne !

 

Învredniceşte-mă Doamne,

când sufletul eu mi-l privesc,

să te aflu pe tine, să stiu,

nu cât, ci doar cum să trăiesc!

 

Învredniceşte-mă Doamne,

când pierduţii de tine-ntâlnesc,

să-ti caut, să-ţi aflu iubirea,

mireasmă de suflet, să-i liniştesc!

 

Învredniceşte-mă Doamne,

în vreme de mari încercări,

să rezist, să fac faţă, să pot

în suflete triste să aduc alinări!

 

Învredniceşte-mă Doamne,

în privirea pierdută a unui copil

să citesc, să aflu soluţii, să-l ating,

zâmbetu-i dulce nu mai fie umil.

 

 

Resemnare

 

Un flaut trist îmi cântă, de plecare…

plânsul lui, acum, dezleagă un mister:

sorbit-am timpul, lacom, cu-nsetare.

Ce-aş mai putea să fac ? Mă rog şi sper…

 

Nu mai e timp de glume fără noimă.

Viaţa e scrisă, pe foaie de destin,

cu versuri scurte, albe,  făr’de rimă.

Îngenunchez  în faţa Ta,  mă-nchin…

 

Am ostenit. O clipă pendulează

răscruce între: “a fi sau a nu fi”.

Flautul, trist, rece acord vibrează.

Eu, lut, pe-al Tău altar mă voi jertfi.

 

Vă las acum, să îngrijesc de mine.

Aştept cuminte. Facă-se voia Lui!

Ziua în care numai noaptea vine,

mă-nchin şi spun adio flautului.

 

 

Cu dor de tine

 

Cât de fragilă, astăzi, mi te arăţi uimirii

cerşind apoteotic din lacrimi ametist…!

Îţi cercetez privirea, enigmele trăirii

şi-n profunzimea-i dulce mă văd: doar eu exist…

 

Te vreau, iubito, în frunza ruginie-a toamnei,

te vreau şi-n fulgii iernii – petale de argint,

te vreau, când primăvara îşi pune haina doamnei,

te vreau, iubito, vara, mereu dulce alint!

 

Iubeşte-mă! Aruncă-mi-te-n braţe! Fii toată,

astăzi, ca un templu, o rază de lumină!

Reinventează-mi timpul şi viaţa înc-odată,

eu, iris zâmbitor, la tine pe retină!

 

Te vreau, iubito, să-mi răsari în suflet, o floare,

să-ţi simt mirosul, să mă îmbăt cu el şi iar,

vindecătoare-n vene, cînd sufletul mă doare,

să te prelingi, iubito, în dulce şi amar!

 

 

 Spune-mi!

 

De ce te-oi fi iubind, atunci,

când răsăritu-mi chemi în noapte,

cănd rouă din iubire-aduci

în ochii-ţi ce-nfloresc în şoapte?

 

Zburdând prin tainele trăirii,

de ce te-oi fi iubind, atunci,

când simt amprentele iubirii

pulsând prin iarba verde-n lunci?

 

Mă-nec în ochii tăi adânci

cerând răspuns privirii tale…

De ce te-oi fi iubind, atunci,

crescând femeie din petale?

 

Când doru-n piept nu-mi mai încape,

voi smulge vântului porunci

să mi te mângâie pe pleoape…

De ce te-oi fi iubind atunci?!

 

 

Fluturi ninși

 

Priveam
necuprinsu-ți
mistuită de mirare.
Dorind ca
trup obosit, de uitare,
să nu se descompună
în fragmente iluzorii,
dezorientate,
să nu fugă anapoda,
șiroind dorințe sterpe,
pe coama anilor pierduți,
din ochiul timpului
cenușiu.
M-am văzut
strălucind
în ochii blânzi ai Soarelui,
ce-mi privea
imensitatea zorilor.
Mă contempla
ca pe o carte de căpătâi, necitită.
Ca pe ultimul poem
din Cântarea Cântărilor
atingând
spații după spații,
rescriindu-ne fericirea
pe cerul vieții,
cu fluturi ninși.

 

Olguţa Luncaşu  Trifan

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii