Anna-Nora Rotaru: Nu mi-e de ajuns…
NU MI-E DE AJUNS
Ași vrea să ies, să mă înalt din mine,
S-ajung mai sus de unde sunt,să mă întrec!
Să schimb vechea rută-ntre schițatele destine,
Să le-ncalcesc un pic,în voie să petrec!
Să mă joc puțin copilărește alegând din ele,
Așa cum place vieții deseori să facă;
Să văd cum ar fi de le-oi preface în mărgele
Și le-oi schimba locul pe șirag,ca mai mult să-mi placă!
Vreau tare mult să mă maschez,un pic să mă distrez!
Într-alta să mă prefac,să râd de Soartele ce se impun!
Si-n alte roluri de “teatru” să joc, să fac schimbări de crez,
Să pot vedea și altfel lumea, chiar și cu ochii unui nebun!
M-am săturat de-atâta “TREBUIE”, de-atâta “INTERZIS”!
De lanțurile ce pe suflet mereu îmi pun frână!
Să fiu liberă în gând,ba chiar făcând vreun compromis,
Să nu mă judece oricine, sau CEL DE SUS ca pe-o păgâna!
Că doar… ce vreau în final…să rup zăbrele!
Să pot să mă înalț ca vulturul liber pe cer!
S-ating cu mâna și nu numai cu gândul stele
Adevărul să-l cunosc din teoremele ce par mister!
Nu vreau să am soarta trunchiului ce putrezește,
Chiar dacă-n jurul lui domnește-un PARADIS!
EU am și minte și grai și sufletul ce mă trezește
Și mă îndeamnă să cred în mine și nu numai într-un vis!
Anna-Nora Rotaru
Apus de soare
Artist plastic Anna-Nora Rotaru
(colecția personală a autoarei)
