Franko Sicra: Sunt singur….
Sunt singur….
Sunt singur, trist şi gânditor,
La o măsuţă…la terasă,
O cafea….mulțimi de gânduri ce nu vor
Să plece… şi în pace de mă lasă.
Din ceaşca aburindă, sorb stropii de savoare,
Aroma lor…se pierde…fără gust,
Căci ce folos…singurătatea-i tot mai mare,
Iar viitorul devine mai îngust.
Privesc spre mesele vecine,
Perechi perechi, la mese stau răzând,
Iar scaunele mesei de la mine,
Sunt pline doar de gândul meu plângând .
Aprind din nou… a câta oară,
Înc-o ţigară…pachetul s-a golit,
Şi-n fumul care mă-nconjoară,
Gândul îmi pleacă…spre cine mi-e dorit.
Străbate mări, străbate timpuri,
Prin paginile vieţii, se plimbă-n voia lui,
Cătând o pagină udată greu de plânsuri ,
De lacrimi zăbovind în fila timpului …
Franko Sicra
Ravenna

