George Stănciulescu: Scrisoare
Scrisoare
Mi-am ales o cale complicată să-ţi scriu,
Cu toc de suflet muiat în purpuriu,
La-ngemănarea unei nopţi de catifea,
Scrisoarea mea, iubito,’ncepe aşa:
Frumoaso,ce mă ţii ascunsă-n tine
Ca-n temniţi de Siberii îngheţate,
Ai şi uitat ce dor ţi-a fost de mine
Şi ţi-ai propus să-mi dărui libertate.
Deşi nu ţi-am cerut îngăduinţă,
Nici n-am cerşit cu milă vreun sărut,
Te folosești de buna mea credinţă
Şi mă eliberezi în absolut.
Judecător de inimi trecătoare,
Un lucru cert ar trebui să ştii-
Primesc spăşit această condamnare
Şi-mi săvârşesc pedeapsa de-a iubi.
George Stănciulescu