Poetul ANATOL COVALI
ANATOL COVALI
(7.VI.1939, Taşiâc, Cetatea Albă – azi în Ucraina)
poet
A absolvit Liceul Teoretic din Câmpina, jud. Prahova, Şcoala de Muzică Nr. 1 din Bucureşti (secţia canto clasic). Apoi, până la pensionare a fost un reputat solist la teatrele de operă din Iaşi, Constanţa, Aachen şi Lübeck (Germania), la Opera Naţională din Bucureşti, şi la Filarmonica „George Enescu” din Capitală. Publică, între timp, în diverse publicaţii poezie. Versul său se recomandă printr-o bună stăpânire a prozodiei, are şi curajul de a inova, tematic glisând între atitudini patriotice şi virulenţă socială. A colaborat cu toate Operele din ţară ca solist în spectacole. A făcut turnee artistice în: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Germania, Anglia. A cântat cele mai grele roluri de tenor spinto-dramatic. Repertoriul său cuprinde 44 (patruzeci şi patru) de roluri de operă şi operetă. În 1979 a fost distins cu Premiul I la Festivalul „Cântarea României” pentru solişti profesionişti. Tot în 1979 a fost distins cu Premiul I, la acelaşi festival, pentru interpretarea rolului Dragomir din opera „Năpasta” de S. Drăgoi. În 1998, Opera din Constanţa i-a acordat o Diplomă de onoare „pentru calitatea prestaţiei artistice şi devotamentul pus în slujba artei în întreaga carieră”. În 2003 a primit Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate din partea Ministerului Culturii şi a Operei Naţionale din Bucureşti. În 2004 a fost distins de către preşedintele Ion Iliescu cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler pentru „Arta spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ puse în slujba artei scenice şi a spectacolului”. A fost titular în multe premiere la teatrele la care a fost angajat. A susţinut numeroase recitaluri de lieduri româneşti şi străine, promovând în special muzica românească. Membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni din România (2006).
Scrieri
Izvoarele dorului, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2003; Împreună, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2004; Cum nu vii tu Ţepeş Doamne, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2004; Rugăminţi. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Adorare. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Destin. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Alexandrine. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Doinele paiaţei. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Renaştere. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Mama. Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii şi vibraţii, Târgovişte, Ed. Bibliotheca 2007, Freamătul cuvintelor, Târgovişte, Ed. Bibliotheca 2007, Zbucium, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2008, Distihuri elegiace, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2008, Tristeţea sonetelor, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsaţi-mă să cânt, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2011; Izvoarele dorului, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2012; Umbrit, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2012; Asta e!…, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2012; 365 de sonete, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2013; Zâmbetele senectuții, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2014; Sonete alfabetice, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2015.
Antologii
Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg. Antologie de poezie, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012.
Referinţe
Olga Duţu, „Destin” şi „Vâltorile sufletului”, în Cuget liber din 2 noiembrie 1996; Liviu Grăsoiu, Debutul literar al unui tenor, în Luceafărul, nr. 5(303), 12.11.1997; George Coandă, Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne!, în Dâmboviţa, ian. 2004; Ion Brad, O mărturisire. Anatol Covali, „Toamna poemelor”, în Acasă, nr. 4, octombrie-noiembrie-decembrie 2008; Sultana Craia, Umbra lui Don Quijote. „Toamna poemelor”, în „Acasă” nr. 1 şi 2, ianuarie-iunie 2009; Marcela Ciortea, Avântă-te în lume, Don Quijote! „Toamna poemelor”, Covali, în Blajul, nr. 4, octombrie-decembrie 2008; Marcela Ciortea, Recenzii despre volumele de poezii, în Astra blăjeană, nr. 3(48), septembrie 2008; George Toma Veseliu, Cu „cărţile” pe masă. Stanţele destinului – poem al durerii şi speranţei, în Litere, nr. 2(107), februarie 2009; Monica Grosu, Cântecele păsării de foc, în „Clipa”, nr. 8, septembrie 2009; Monica Grosu, În vibraţiile harpei, în Acasă, nr. 1-2, ianuarie-iunie 2010; Monica Grosu, Povara toamnei în poeme lirice. „Toamna poemelor”, în Gând românesc, nr. 5(11), ianuarie 2009; Un mare poet prea puţin cunoscut, Alexandru Stănescu, în Cetatea culturală, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2010; Monica Grosu, La umbra cuvintelor, în Litere, nr. 9-10. septembrie-octombrie 2012
Opinii
Pare mai curând o operă de tip monolit, construită în jurul unor constante, aceleaşi pe tot parcursul, cel puţin în ultimele decenii. Ion Brad observă că, după cum spune, „dacă un poet lasă în urmă cel puţin cinci poezii demne de o antologie exigentă, poate spera la horaţianul «exegi monumentum» şi are credinţa, pe care o împărtăşim, că Anatol Covali l-a clădit pe al său… (Sultana Craia)
Într-un joc expresiv al rememorării, autorul conturează diverse ipostaze ale iubirii trăite sau imaginate, într-un avânt tineresc spre fericire (…). Din faţa singurătăţii poetul evadează prin poezie şi încredere în veşnicia iubirii (…). Sub lumina împăcată a amurgului, poezia lui Anatol Covali exprimă atâta tandreţe şi duioşie (…). Cu o predispoziţie evidentă spre jocul de cuvinte şi rime, Anatol Covali nu ezită să experimenteze la nivelul limbajului artistic, modelând şi creând rime ascendente, muzicale, arborescente (…). Punându-şi cântarea în slujba Frumosului şi Veşniciei, poetul îşi asumă rostul unui Don Quijote, ce, aflat sub povara unor vremuri vitrege, găseşte puterea de a se aventura într-o cunoaştere a lumii prin poezie şi prin muzică.(Monica Grosu)
Este evidentă o privire filosofică răscolitoare în multe poezii (…). O combustie spirituală intensă se transmite şi poeziei de dragoste. Respiră în toate energia şi vigoarea unui crez. Mai există, apoi, şi o secretă punere în scenă a ipostazelor respective, o anume unitate stilistică în marea lor diversitate. Măiestria lui Anatol Covali este uşor de identificat şi în muzicalitatea încântătoare a versurilor sale, ca şi în policromia şi varietatea formelor, ritmurilor şi rimelor, o adevărată abundenţă… (Ion Brad)
Universul poetic cuprinzător, predilect meditaţiei, poartă culorile solemnităţii. Soluţiile lirice denotă o serioasă cultură poetică. Versuri muzicale, încărcate de dramatism, în care să poată vibra sensul adevărat, purtând în el deopotrivă «cerşi pământ». Încrederea autorului în puterile izbăvitoare şi răbdătoare prin timp ale poeziei este curată ca lacrima cea mai pură a suferinţei… (Mariana Filimon)
Obişnuit să se travestească şi în Otello şi în Radames, şi în multe alte personaje, Anatol Covali îşi scoate astăzi masca şi ne arată că, de fapt, este un excelent poet, căruia îi dorim să declare mulţi ani de-acum înainte, cum o face în «Cina poetului»: Doar atât vă mai rog: La sfârşit / lăsaţi uşa deschisă că vreau / cu mereu cel din urmă venit / să mănânc fericit şi să beau. Nu ştiu câtă nebunie are poetul Anatol Covali, dar talent are, cu siguranţă (…) Şi dacă aş fi un Robinson Crusoe, cu siguranţă mi-aş dori ca, în singurătatea mea, să mă însoţească Destin şi Vâltorile sufletului. (Traian Brătianu)
http://www.sst.bibliotheca.ro/membri/Covali.htm
Cântând
Nu încape nicio îndoială
Deasupra mea aripa îngerului
ocrotindu-mă.
În ochii sufletului meu
Zâmbetul Creatorului –
curcubeu feeric.
Poate inima mea să nu se bucure?
pot gândurile
să mai facă șiraguri
din lacrimi?
Mi-am înțeles, în sfârșit,
menirea.
Mai e timp
și drumul pe care am pășit
e lung,
nu i se zărește capătul.
Mi-am pus traista pe umăr
și mă îndrept
spre împlinire
cântînd.
Basarabia
Basarabia –
Mâna stângă a României,
cea e lângă inimă,
pe care un imperiu,
lacom și criminal
a amputat-o,
a ciopârțit-o
plină
de bubele
neamului său.
Basarabia –
durerea adâncă
a țării,
nu a cotropitorilor
nemiloși,
Basarabia –
cimitirul în care strămoșii
se zvârcolesc și blestemă.
Osânda
Nu izgonirea din rai
a fost pedeapsa
cea mai grea
pe care Creatorul
le-a dat-o oamenilor.
Pământul întreg
era un rai
plin de viață
binecuvântată.
Osânda
cea mai mare
și mai cumplită
de care
pământenii
nu au mai scăpat
niciodată
a fost
moartea.
Anatol Covali
Poeme din vol. Zâmbetele senectuții, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2014
