Anna Nora Rotaru: Măicuță dragă
Măicuță dragă
Măicuță, mai vino câteodat la mine-n vis,
Să te mai văd, să-mi pară că trăiesc adevărat…
Cu brațele-ntinse larg, cu sufletul deschis,
Să te cuprind, cum poate n-am făcut-o niciodat…
Să-ți mângâi umărul și cu drag obrazul,
Lacrimile ce te-au durut să ți le șterg!
De te-a cuprins cumva, fără să știu necazul,
Azi, mai mult ca-oricând să pot s-alerg,
La tine-n poală, c-atuncia să mă cuibăresc…
Mânuțele dragi să le cuprind să le sărut!
Să pot cu mult mai mult să te-ocrotesc,
Cum poate n-am făcut deajuns cât am putut…
Și dacă ceva-ți apasă sufletul, să-mi spui,
Vreo supărare sau vorbe spuse la mânie!
N-au fost din inimă și-n inimă să nu le pui,
Că-s vorbe goale ce sufletul din noi sfâșie!
Măicuță dragă, află că te-am iubit fără mărginire…
Te port în mine, nicicând uitată-mi vei fi vreodat…
Și când îmi va veni și mie vremea mea de poposire,
Să-mi vii la prag, de mână să mă duci ca altădat,
Când eram mică, îți amintești, mi-era teamă de beznă,
De-ntuneric când nopțile-adânci mă-nfricoșau,
Sau când hățișurile mi se-mpleticeau de gleznă
Și brațele tale-apărătoare cu drag mă alintau…
Mai vino câteodat în visul meu, dragă măicuță,
Să te mai văd, să te ating, mânuțele să le sărut…
Lăsându-mi c-altădată, pe-aceeași de copil pernuță,
Parfumul tău de neuitat… ca semn că mi-ai trecut!
Anna Nora Rotaru
