Cuvânt și iubire

După ultima ploaie se întâmplă
treptat primăvara la mine-n oraş
se schimbă vitrine în muguri de irişi lumini
între cuvinte predomină verdele înviere fluturi
sunt vindecătoare pentru privire şi suflet
cine doreşte poate opri şi timpul

Se face popas
lângă cea mai apropiată câmpie
cu rădăcini la vedere sine qua non
de preferat singur după o aversă
sub soarele blând nemişcat inspiră adânc
s-ar putea să zăreşti un copil
de obicei aleargă printre stânjenei galbeni
îl vei recunoaşte după zâmbet
după bucuria privirii tale şi freamătul ierbii
călcată-n picioare apoi liniştit poţi să pleci
câmpia te va urma dar mai ales cerul şi verdele
oriunde oricând şi oricât de îngust sau gri
ar fi orizontul

 

Departe târziu între patru pereţi într-o pauză
de melancolie şi-n tăcere deplină caută acel gând
repetă repetă cu ochii închişi mai întâi apare verdele
se pot adăuga picături de rouă dar şi păpădii curcubeie
pentru mişcare un zmeu soarele şi mirosul ierbii
strivită sub tălpile de atunci apoi se întâmplă câmpia
neumbrită cât sufletul tău

 

Se poate apela şi la zâmbetul acelui copil doar privindu-l în ochi
la un înger suferind de uitare la floarea presată în carte sau
poemul acesta cerând mântuire prin mine acum