Dorel Schol: Hamsin
HAMSIN
Va amintiti de ultimul hamsin? A fost o arsita teribila…Si a tinut cateva zile dracia aia de caldura, nici macar pe seara nu s-a racorit…Ei bine, in zilele alea de cuptor s-a intamplat ceva interesant.
In prima seara, am simtit ca nu-mi gasesc locul in apartament cu toate ca am aparat de aer conditionat. Asa ca am iesit in parculetul de langa complexul comercial, la doi pasi de blocul nostru.
– Bine ca ai venit! m-a intampinat bucuros domnul Biton, vecinul de la opt. Sunt aici de un sfert de ora si nu se iveste nimeni sa-l fac o tabla…Daca vrei sa nu simti caldura, joaca table.
Biton avea si cateva sticle de bere, asa ca am acceptat. Nu au trecut nici cinci minute si a aparut Menase cu un taburet. Apoi s-a infiintat Leopold Gurnist cu cateaua, nevasta-sa il trimisese s-o plimbe…Cand a venit Haim gruzinul in pajama si cu o sticla de vodka, eram deja bine dispusi. Ca sa nu lungesc povestea, cu un telefon, doua plus un esemes, au coborat si altii, adica toata garnitura. Am petrecut asa cam pana la miezul noptii…
In a doua seara, am sosit cu totii imediat dupa stirile de la televiziune. Nu lipseau tablele, un joc de remi, reviste, bauturi racoritoare, ma rog, tot ce trebuie ca sa te faci ca nu ti-e cald. Era relativ bine, pe cuvant…Si atunci a aparut, nu stiu de unde, un omulet imbracat in negru, chiar ma intrebam cum naiba nu se sufoca in costum, si s-a adresat grupului:
– Autorizatie de la Primarie aveti?
Noi am crezut ca vrea sa intre in vorba, asa ca l-am lasat in plata domnului, inca un chibit n-o sa ne strice cheful. Dar el o luase in serios.
– Unde e autorizatia de la Primarie?
S-a dovedit ca-i un inspector insarcinat cu chestii din astea.
– La ce dracu vrei autorizatie? l-a repezit Biton…In casa ne coacem, ne trebuie autorizatie ca sa ne racorim nitel?!
– Va racoriti sau nu, asta nu e treaba mea, a precizat omuletul. Ati deschis aici un club, jucati jocuri de societate, beti bere, trebuie autorizatie.
– Tine o bere si intinde-o! a pus punct Biton. Si sa nu te mai prind pe-aici, ca-ti rup picioarele…Valea!
In a treia seara, nici nu ne-am adunat bine in plen, ca a aparut un politist.
– Am fost sesizati ca ati deschis un club clandestin. Imprastiati-va!
– Asculta, domnule, i-a servit replica Haim Nasgatasvili, agitand niste castaniete in buzunarul pijamalei. Nu e nici un club aici, asa ca fa bine si paraseste-ne. Berea e de acasa, ziarele le-am cumparat cinstit, ne racorim si noi cum putem. Asa ca lasa-ne, ca avem calduri..Clac-clac.
Omul ordinii a inteles si s-a retras strategic…
Am facut putin haz pe chestia asta si chiar ne intrebam cine o sa ne mai viziteze maine… Cel care a aparut, pentru ca n-am scapat, era un tip cu barba si cu redingota. Ne-a salutat cu bunavointa si a inceput sa imparta carti de rugaciune.
– Sunteti mai mult de zece, a constatat el, asa ca e numai bine pentru rugaciunea de seara. Spuneti dupa mine…
Dansul a inceput sa se roage, asa ca incet si discret, noi ne-am strans catrafusele si, vorba aia, am facut pasi. Nu ca ne-am teme de ceva sau de cineva, dar tocmai atunci, exact in clipa aia, s-a spart hamsinul.
Si ne mai asteptau si sotiile acasa…
Dorel Schor
Israel
