George Roca: Interviu cu Dr. Cătălina Oana Curceanu, organizator al celui de al XXXIX-lea Congres al Academiei Româno-Americane

28 Jun 2015 by admin, Comments Off on George Roca: Interviu cu Dr. Cătălina Oana Curceanu, organizator al celui de al XXXIX-lea Congres al Academiei Româno-Americane

George ROCA: Vă mulţumesc pentru accepatarea acestui interviu. Ştiu că sunteţi foarte ocupată în această perioadă a anului (2015), când pe lângă munca dumneavoastră de cercetare vă ocupaţi şi de organizarea celui de al XXXIX Congres al Academiei Româno-Americane. Deorece aş dori să vă prezint mai în detaliu citiorior noştri v-aş ruga să ne relataţi pentru început câteva aspecte din viaţa dumneavoastră petrecută în România. Mă refer aici la copilărie, viaţa de familie, educaţie, bucurii, realizări şi desigur primele succese.

Cătălina Oana CURCEANU: M-am născut în frumoasa Transilvanie, mai precis la Braşov; părinţii mei s-au mutat însă la Sfântu Gheorghe (Covasna) când încă eram încă prea mică să-mi pot aduce aminte. Am avut o copilărie frumoasă, împreună cu cele două surori ale mele, Luminiţa şi Mona, înconjurată de dragostea părinţilor mei, Elena şi Aurel, şi a bunicii care ne-a crescut, Ana. În copilărie am studiat vioară, am făcut balet şi dansuri populare şi eram înscrisă la biblioteca oraşului pe care o frecventam cu mare pasiune.

Interesul meu pentru ştiinţa a luat naştere pe când aveam vreo 10 ani – când împreună cu tatăl meu ne uităm la stele şi încercam să le descifrăm misterul, căutând inclusiv… extratereştrii. Pasiunea aceasta nu m-a abandonat de atunci niciodată – ba dimpotrivă, s-a înteţit! Din acest motiv, împreună cu părinţii, am decis să-mi încerc soarta şi să merg să studiez la faimosul liceu de Matematică şi Fizică nr 4 de la Măgurele (Bucureşti). Acest liceu – lipit de facultatea de fizică – pregătea copii din toată ţara în domeniul ştiinţei – în special al matematicii şi fizicii. Aşa că m-am transferat la Măgurele când avea 14 ani – în căminul în care stăteau mulţi dintre elevi. O viaţă intensă – dificilă, dar şi frumoasă! O perioadă de timp în care am studiat mult şi cu pasiune, sub îndrumarea unor dascăli de excepţie (profesorul Păcuraru la matematică şi profesoara Ruşet la fizică au jucat un rol important în viaţa mea). În această perioadă, pe lângă studiul “ştiinţelor” citeam orice apucam – de la Joyce la Rebreanu, de la Garcia Marquez la Dostoievski. Ce ani frumoşi! Desigur, eram în „socialism” – cu părţile lui rele (îngrădirea libertăţii…) dar şi cu părţile lui bune (o şcoală excelentă la care aveau acces cei care doreau cu adevărat să studieze). Nu a fost uşor să mă desprind de casă la o vârstă aşa de fragedă – şi a fost şi mai greu pentru părinţi! Părinţi minunaţi – în mare parte ceea ce sunt astăzi este meritul lor. Mama mea, Elena, mă priveşte poate din cer, cu tata ne auzim zilnic – la 80 de ani a învăţat să utilizeze noile tehnologii şi devine pe zi ce trece tot mai interesat şi mai brav în a folosi modernele aparate. Surorile mele au venit şi ele să studieze la liceul de la Măgurele! La ora actuală, Luminiţa Costea, profesor de fizică, este actualul director al colegiului „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, iar Mona Peride, director de Vânzări şi Marketing la IT SMART DISTRIBUTION. Am învăţat mereu foarte bine; mi-a plăcut să studiez – îmi place în continuare! Ceea ce mă caracterizează de mic copil este curiozitatea – pentru lume, pentru Univers: cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?

George ROCA: După terminarea liceului care a fost motivaţia dumneavoastră de a studia fizica? Cum au fost anii de facultate? De unde pasiunea pentru fizică atomică?

Cătălina Oana CURCEANU: Am decis să studiez fizică cu mult înainte de a termina liceul. Practic de când aveam 12-13 ani. Dacă nu aş fi studiat fizică poate aş fi ales matematica – însă în momentul alegerii nu am avut nici un dubiu. Fizica, ştiinţa în general, era şi este strada vietii mele. Pasiunea pentru fizică nucleară şi a particulelor s-a născut mai târziu – iniţial doream să studiez Universul; în facultate însă am înţeles că studiul particulelor şi al fizicii atomice şi nucleare de fapt ne ajută să înţelegem şi Universul! O armonie incredibilă care ne apare la orice pas: da la cuarcuri la galaxii, de la fotoni la găurile negre.

În facultate am studiat cu pasiune şi cu… îndârjire. Acest lucru mi-a fost de mare folos – pe de o parte am ajuns să înţeleg mai bine multe fenomene ale naturii, pe de alta am absolvit facultatea ca şef de promoţie, având – daţi-mi voie să mă mândresc puţin – nota 10 la toate examenele – 10 pe linie! Eram oare un „şoarece de bibliotecă”? Nu – nu cred! Aveam multe alte pasiuni – mergeam la teatru, la cinema, citeam şi de câte ori aveam ocazia dădeam o fugă la Sfântu Gheorghe să-mi văd nepoţica, Adina.

La terminarea facultăţii, a Masteratului în Fizica Particulelor Elementare şi a Fizicii Nucleare, în 1989, am fost repartizată (câţi dintre tinerii de astăzi ştiu ce este aia o repartiţie la finalul facultăţii?) la reactorul nuclear de putere zero de lângă Piteşti. De acolo – imediat după “revoluţie” – m-am întors la Bucureşti – la institutul de fizică – cel mai prestigios institut de cercetare în domeniul fizicii din România, IFIN-HH, de unde am plecat spre Italia, unde sunt şi acum.

George ROCA: Aţi fost declarată de mulţi oameni de competenţa unul dintre cei mai buni cercetători ştiinţifici români. Care sunt studiile post universitare pe care le-aţi absolvit şi aderenţa dumneavoastră (în continuare) la Institutul de Fizică de la Măgurele?

Cătălina Oana CURCEANU: Nu pot comenta această declaraţie! Cred că sunt un om de ştiinţă valoros, dar vă asigur că există mulţi alţi români cunoscuţi şi faimoşi în domeniul cercetării ştiinţifice în lume! Din fericire ne reprezentăm ţara cu mândrie şi cu valoare.

Cum spuneam anterior, după absolvirea facultăţii de fizică şi a unui Master în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, am ajuns în 1990 la IFIN-HH, la Măgurele, unde am efectuat activitate de cercetare deja din timpul facultăţii – pentru lucrarea de diploma de absolvire şi pentru cea de Masterat.

In 1991 am ajuns în Italia, unde am lucrat în cadrul grupului italian la experimentul OBELIX de la CERN (Geneva), activitate care mi-a permis obţinerea titlului de doctor în fizică (PhD) la IFIN-HH.

Chiar dacă sunt în Italia de mulţi ani, am rămas mereu în contact cu România, unde sunt rădăcinile mele. Am colaborat şi continui să colaborez cu colegii din IFIN-HH, la ora actuală Măgurele fiind în atenţia lumii întregi pentru infrastructura (ELI-NP) care este în construcţie acolo şi care ne va permite să efectuăm experimente de vârf în cadrul fizicii nucleare şi nu numai.

George ROCA: Având atâtea realizări importante în domeniul ştiinţific ce va determinat totuşi să plecaţi din România? Care a fost impactul cu Italia?

Cătălina Oana CURCEANU: Am plecat din România la început pentru o lună de zile – cu o bursă de studiu la institutul LNF-INFN (Laboratori Nazionali di Frascati dell’Istituto Nazionale di Fisica Nucleare). Nu mi-aş fi imaginat niciodată că voi rămâne în Italia…

Dar aşa a fost să fie! M-am simţit imediat ca acasă în Italia – colegii m-au apreciat, m-au ajutat şi m-au îndrumat. Am obţinut diverse contracte, am avut multe responsabilităţi si am participat la un concurs pe care l-am câştigat devenind cercetător (staff position) la INFN. A urmat un alt concurs (da, sunt competitiva şi nu mă las!), în urma căruia am devenit Primo Ricercatore la LNF-INFN. Am grupul meu de cercetare şi efectuăm diverse experimente de vârf atât în Italia cât şi la CERN şi în Japonia. Italia face parte din mine, este a doua mea ţară.

George ROCA: Şi totuşi, după terminarea studiilor de ce aţi rămas în Italia şi nu aţi plecat în Statele Unite ale Americii sau într-o altă ţară cu o tradiţie mai răsunătoare în domeniu? Sunt convins că vi s-au făcut oferte…

Cătălina Oana CURCEANU: Nu mi-a trecut niciodată prin cap să merg în Statele Unite. În Italia mă simt şi m-am simţit excelent, am efectuat şi continui să realizez experimente extrem de interesante. Conduc un grup de cercetători din toată lumea care efectuează experimente chiar aici, în Italia, la acceleratorul DAFNE de la Frascati – unul dintre puţinele acceleratoare în funcţiune din lume (pentru cercetare). Nu este retoric ceea ce spun – însă cercetarea în Italia, cu toate problemele de la ora actuală, lipsa de bani, probleme organizatorice, etc., este o cercetare sănătoasă, cu rădăcini profunde. Să nu uităm că Enrico Fermi era italian. Vreau să dau Italiei ceea ce ea mi-a dat mie – calitate, speranţă şi… rezultate!

George ROCA: Câteva cuvinte despre “CERN”, “DEAR” şi “Particula lui Dumnezeu”. Care a fost aportul dumneavoastră la aceste proiecte?

Cătălina Oana CURCEANU: La CERN am contribuit la realizarea a două experimente – OBELIX şi DIRAC – care căutau obiecte exotice: mezoni exotici (OBELIX) şi atomi (pionium) exotici (DIRAC). DEAR este experimentul care m-a lansat în Italia şi în lume – experimentul a fost efectuat la acceleratorul DAFNE de la Frascati la început de mileniu. La început eram în… 3 (când l-am propus) – pe urmă am realizat o colaborare internaţională în cadrul căreia am reuşit să măsurăm diverse tipuri de atomi exotici – rezultatele studiilor noastre fiind extrem de importante atât în fizica particulelor elementare, cât şi în cea nucleară, dar şi în astrofizică (structura stelelor de neutroni). La ora actuală conduc grupul care realizează a treia generaţie de experimente la acceleratorul DAFNE pentru studiul atomilor exotici (experimentul SIDDHARTA-2). De câţiva ani conduc şi o echipă de cercetare care efectuează studii de mecanică cuantică la laboratorul subteran italian de la Gran Sasso (unul dintre cele mai faimoase laboratoare din lume). Acolo realizăm experimentul VIP – care caută semnale ale unei posibile „violări ale principiului de excluziune al lui Pauli”. Ar fi o descoperire senzaţională! Nu am avut nici un aport specific la găsirea „Particulei lui Dumnezeu”.

George ROCA: Ce proiecte de viitor aveţi? Dorinţe, vise, speranţe?

Cătălina Oana CURCEANU: Doresc să continui şi să realizez cu succes experimentele SIDDHARTA-2 – care ne va permite să realizăm prima măsurătoare a deuteriului kaonic din lume – şi experimentul VIP, la Gran Sasso. În viitor aş dori să realizez multe alte experimente – precum AMADEUS (un experiment la acceleratorul DAFNE care studiază ce se petrece cu particulele «stranii» (care conţin cuarcul «straniu») în materia nucleară, sau experimente la Gran Sasso care caută să verifice teorii alternative la actuala mecanica cuantică. Pe urmă mi-aş dori să realizez un experiment în România – la ELI-NP! Ar fi minunat!

Vise – am multe – nu toate legate de ştiinţă; multe sunt legate de societate – de tineri şi de viitorul lor. Având 3 nepoţi, fiii surorilor mele (Adina, Eric şi Anastasia), mi-aş dori să aibă o viaţă frumoasă – în care să aibă vise! Şi să poate să le realizeze. Mi-ar plăcea să contribui şi eu! Pe de o parte prin ştiinţă, pe de alta prin activităţile – multe – de divulgare ştiinţifică pe care le efectuez.

Speranţe? Sper să rămân curioasă toată viaţa – să continui să cercetez misterele lumii; şi să am unde şi cu cine să realizez aceste speranţe. Şi mai sper să văd în ochii celorlalţi o licărire de curiozitate şi un zâmbet care o însoţeşte.

George ROCA: Care a fost motivaţia dumneavoastră pentru a deveni membru al Academiei Româno-Americane?

Cătălina Oana CURCEANU: Academia Româno-Americană este o instituţie de mare prestigiu, care a jucat un rol deosebit în perioada socialismului şi continuă să joace un rol important. Este o onoare să fac parte din această Academie – din care fac parte oameni de cultură, oameni de ştiinţă – adevărate valori cu care ţara noastră, dar şi alte ţări, se pot mândri.

George ROCA: Ca membru al Academiei Româno-Americane am aflat cu bucurie că anul acesta Congresul al XXXIX-lea va fi organizat din nou în Italia. Este pentru a doua oară în ultimii trei ani când Italia este gazda acestui eveniment. În perioada 29 mai – 4 iunie 2012 cel de al XXXVI-lea Congres ARA a fost organizat la Bari, de către LUM School of Management. Director (organizator): Dr. Domenico Morrone de la University LUM „Jean Monet” (Bari). După trei ani, în anul 2015, iată-ne din noi În frumoasa Italie, de data aceasta la Frascati, lângă Roma. Director (organizator) Dr. Catalia Oana Curceanu de la Laboratori Nazionali di Frascati. Care va fi aportul dumneavoastră la bună desfăşurare a acestui important eveniment?

Cătălina Oana CURCEANU: Sunt organizatorul principal (chair) al acestui Congres. Este o mare bucurie dar şi o mare responsabilitate. Am obţinut sprijinul institutului meu (LNF-INFN) pentru realizarea acestui important eveniment. Îi aştept pe participanţi cu nerăbdare şi mare bucurie, fiind convinsă că acest Congres va duce la întărirea comunităţii româneşti prezenta pretutindeni în lume.

George ROCA: Câteva detalii despre tematica congresului şi subiectele care vor fi dezbătute cu precădere. Câţi membri s-au înscris cu lucrări la sesiunile de prezentare şi dezbatere?

Cătălina Oana CURCEANU: La ora actuală avem circa 40-50 de înscrişi (numărul este însă provizoriu). Se vor dezbate tematici din domeniul ştiinţei, al tehnologiei, chimiei sau medicinei, dar şi tematici legate de patrimoniul cultural al României. Vom organiza inclusiv trei mese rotunde dedicate culturii romane, al educaţiei şi al identităţii româneşti.

George ROCA: Pentru informarea celor interesaţi de acest eveniment vă rog să ne relataţi în ce perioadă se va desfăşura congresul. Ce activităţi extracurricum vor avea loc?

Cătălina Oana CURCEANU: Congresul va avea loc în perioada 28 – 31 iulie 2015 la Frascati. Vom organiza o vizită în cadrul institutului, la acceleratorul DAFNE, o cină cu specific… italian şi, serile, ne vom depăna amintirile şi vom „pune ţara la cale”. Mulţi dintre participanţi vor rămâne 1-2 zile în plus să viziteze Roma şi nici că s-ar putea altfel.

George ROCA: Vă mulţumesc pentru interesantele răspunsuri şi vă doresc mult succes în toate proiectele dumneavoastră.

Cătălina Oana CURCEANU: Eu vă mulţumesc! Am apreciat mult întrebările dumneavoastră deoarece mi-au permis să-mi deschid sufletul şi… mintea, să vorbesc despre rădăcinile mele, despre speranţele mele şi despre prezent şi viitor. Într-un Univers care continua să ne minuneze – un Univers interior într-un Univers exterior.

——————————————

A consemnat,

 

George ROCA

Membru Emeritus al Academiei Româno-Americane

Sydney, Australia – Frascati, Italia

28 iunie 2015

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii