Harry Ross: Versuri

29 Jun 2015 by m.gurza, Comments Off on Harry Ross: Versuri

Marii uitați

 

Somn fără vise

Sub grele pietre de mormânt

Chipuri – stele

Eroi uitați de lume

Dormind adânc

 

I-am văzut în academii

Dar şi în laboratoare

Ori la nasa de scris

Onorați de premii și alte onoruri,

Iubiți au fost

În tot ce-au dăruit

Gloria lumii i-a acoperit

 

Şi?

Uitați sunt acum

Pentru totdeauna

Chipuri-stele

Au luminat ere

Cu  idei novatoare

și putere

 

 

 

Ne doare

 

Ne doare cuvântul rostit fără noimă

Ne doare ciobul aruncat în obraz,

Ne doare eroul căzut în luptă

Şi cerul ne doare, în apusu-i lezat

Ne doare gândul mânjit cu noroi

Şi satele înecate-n ploi

Ne doare femeia, roasă de boli

Şi pruncii nenăscuţi din flori

 

O rană imensă-i planeta de ieri

Dar și cea  cea de  faţă

Poate şi lumea ce veni-va

Cu ciuperci topind atomul

Prefăcând în cenuşă totul

Şi catedrale, şi munţi, şi omul

 

 

 

Pe unde treci

 

E dreptul nostru

să visăm alei străjuite

cu  brazi înalţi

şi ramuri sublime

veșnic  verzi

Visăm câmpuri roșii cu maci

Viori cântând ciocârlii

ochii strălucesc privind

dincolo de zări

o lume în alte culori

Ne trec prin față călăreţi gonind

pe cai de poveste

Aducând lumină, braţe cu flori

cuvinte înflăcărate

culese din sori

 

 

 

Piatră să fiu

 

De muri-voi, nu vreau să fiu uitat

Într-un colţ de memorie,

Nici în pămînt îngropat

Nici prefăcut în cenuşă

Păstrată într-o amforă de lut,

Pe-un raft prăfuit şi mut

 

Piatră de râu să mă prefac

Valurilor să le fiu pe plac

Sirenele să-mi cânte lieduri de Verdi,

Pescăruşii să-mi recite

Sonete de Shakespeare,

Iar apele repezi să-mi spele faţa

Cu  şuvoaie de mărgele reci, ca gheaţa

Alte pietre  să-mi ţină tovărăşie

Aşa să trăiesc pe vecie

 

Visul acesta

Ce-ar putea oare să fie

Decît  o stranie strofă de poezie

 

 

 

În gând

 

În gând, da, ne topim

Unul în altul

Dar braţele nu mai au putere,

Să îmbrăţişeze

Ochii nu mai văd stelele

Jucăuşe din ale tale priviri

Gândul trăieşte şi te doreşte

Gândul e arma cea din urmă

Care se înfruntă

Să recucerească cetatea pierdută

în amor

Cu gândul nu te joci

El e prezent permanent

Nesubjugat

Delicat

Te cheamă să renaşti

Aşa cum erai odată

Cînd viaţa avea forţă

Şi  darurile toate

Ce  dau vieții

Sens, sevă

Și lumina dimineţii

 

 Harry Ross

Israel

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii