Cuvânt și iubire

Update: În timpul cutremurului din 22 februarie, 2011, care a zguduit din temelii Insula de Sud a Noii Zeelande, o placă mare de beton a strivit autoturismul în care se afla interlocutoarea noastră, Elsa Easton-Wright. Aceasta a scăpat printr-un miracol, ajutată de către soţ să iasă din maşina complet distrusă, după cum declara în filmuleţul de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=X1j0Db_fTY8

Interviu realizat în Arizona, cu Elsa Easton-Wright, despre compatibilităţi şi diferenţe între Statele Unite, Australia şi Noua Zeelandă.

Viaţa ne fixează anumite repere şi ne redefineşte în funcţie de împrejurări. Câteodată ne redescoperim pe noi înşine şi comparăm, cu ochii de acum, situaţiile de altădată. Ne dăm seama că suntem deja altfel şi dacă mergem până în detaliu, înţelegem că acest “altfel” înseamnă şansa de a fi ajuns la maturitate şi de a fi depăşit un mod superficial de a ne raporta la realitate.

O poveste vie despre cum este să te înţelegi pe tine însuţi, să-ţi exprimi ideile, să-ţi asumi responsabilitatea faptelor, să-ţi găseşti locul care ţi se potriveşte, să-ţi defineşti un „canon” pentru mai departe, să dovedeşti că pricepi semnificaţia armoniei interioare – este şi povestea Elsei Easton. Deşi s-a născut în Statele Unite într-o familie mixtă – din mamă americancă şi tată neozeelandez -, părinţii ei au decis, din motive personale şi financiare, să abandoneze “pământul făgăduinţei” pentru Noua Zeelandă, la vremea când fiica lor abia învăţa să facă primii paşi. Anii au trecut şi au adus cu ei, la un moment dat, o transformare dramatică pentru Elsa, un eveniment ce i-a schimbat stilul de viaţă de până atunci şi i-a refăcut şi reaşezat priorităţile, dându-i sentimentul că asistă la restaurarea propriei sale existenţe. Fiecare zi ce a urmat a fost pentru ea o şansă de a aduna mai multă lumină în suflet, de a se simţi împlinită, de a-şi preţui şi a-şi respecta semenii.

Elsa Easton locuieşte în prezent la Christchurch, în South Island, însă distanţa nu o împiedică să revină destul de des în America, mai precis în Arizona, unde o aşteaptă bunicii şi rudele din partea mamei. Ori de câte ori ajunge aici se delectează făcând shopping şi savurând mâncărurile specifice bucătăriei din această zonă, iar pe americani îi consideră un popor extrem de generos şi de ospitalier, cu principii şi valori creştine profunde şi solide. Şi apreciază în mod deosebit această latură a fiinţei umane pentru că ea însăşi îşi ghidează viaţa după astfel de principii, iar la biserica de care aparţine – în Christchurch, South Island – este asistenta personală a pastorului.

Octavian Curpaş: Elsa, am dori să te prezinți, în câteva cuvinte. Am înțeles că te-ai născut în Statele Unite și la scurt timp după aceea familia ta s-a mutat în Noua Zeelandă. Din ce motive ați ales să părăsiți Statele Unite pentru Noua Zeelandă?

Elsa Easton: Tatăl meu este neozeelandez și a cunoscut-o pe mama în timpul studiilor pe care le urma la Colorado University, unde venise cu o bursă. S-au mutat împreună, în California, iar eu m-am născut la Santa Barbara. Când am plecat în Noua Zeelandă abia învățam să merg. Mama se îmbolnăvise de cancer. Părinții mei au hotărât să abandoneze America, din motive financiare.

Octavian Curpaş: Din câte am înțeles, încă mai ai rude care locuiesc în Statele Unite.

Elsa Easton: Așa este. Familia mea este formată, în proporție egală, din americani și neozeelandezi, ceea ce îmi oferă un motiv în plus de a călători. Trebuie să recunosc, însă, că ar fi mai bine dacă ne-am afla mai aproape unii de ceilalți.

Octavian Curpaş: Te rog să ne prezinți diferențele dintre Statele Unite și Noua Zeelandă. Prin ce se deosebesc cele două state?

Elsa Easton: Noua Zeelandă este o țară foarte frumoasă, cu plaje aurii, munți cu crestele acoperite de zăpadă, păduri luxuriante și ape limpezi. Populația nu depășește patru milioane de locuitori și cred că unul dintre cele mai bune lucruri care ne caracterizează, ca neozeelandezi, este acela că suntem relaxați și avem un simț al umorului unic. Nu suntem atât de dinamici ca americanii, în sensul că nu ne interesează la fel de mult aspectul material al lucrurilor, nu tânjim să deținem tot ce este de ultimă oră pe piață. De asemenea, ne remarcăm prin creativitate și prin atracția pentru călătorii.

Octavian Curpaş: Prin ce se deosebesc neozeelandezii de americani?

Elsa Easton: Americanii sunt un popor extrem de generos și de ospitalier! Pot să spun că m-au copleșit întotdeauna cu felul lor de a fi. Neozeelandezii sunt cunoscuți pentru faptul că știu să fie prietenoși, însă nu cred că se disting printr-un efort special de a-i face pe ceilalți să se simtă bineveniți.

Octavian Curpaş: Ai vrea sa ne descrii orașul Christchurch, Noua Zeelandă?

Elsa Easton: Christchurch este un oraș frumos, cu 340.000 de locuitori, situat pe coasta de est a South Island. Eu locuiesc la zece minute de mers pe jos până la plajă și la 90 de minute de condus până la pârtia de schi. Avem multe parcuri și clădiri vechi, remarcabile. Verile sunt toride și secetoase, iar iernile aspre și însorite. În oraș nu ninge mai mult de o singură dată pe sezon, însă pe dealurile din împrejurimi cade mereu zăpada.

Octavian Curpaş: În ce domenii ai lucrat până acum? Cu ce te ocupi în prezent?

Elsa Easton: Am lucrat ca logoped și ca profesoară și pot spune că mi-au plăcut ambele job-uri. În iulie 2008, biserica de care aparțin mi-a propus să mă angajeze, mai ales că eram deja implicată în slujire/leadership, fiind și destul de familiarizată cu oamenii și cu proiectele din comunitate. În octombrie am devenit asistenta personală a pastorului nostru și consider că pentru mine, este cea mai bună slujbă din lume.

Octavian Curpaş: Când ai devenit creștină? Ce anume te-a condus la Hristos?

Elsa Easton: Am devenit creștină, m-am născut din nou și L-am urmat pe Isus din toată inima, în urmă cu patru ani. Până la convertire am fost pierdută în lume, de aceea a trebuit să duc o luptă serioasă cu dependența de alcool și cu problemele privind imaginea de sine, care era „la pământ”. Am trecut printr-o perioadă dificilă, când sănătatea mea a avut de suferit de pe urma consumului de alcool, însă Dumnezeu m-a vindecat în mod miraculos și atunci am înțeles că El nu este sever și distant, așa cum credeam. Îi sunt atât de recunoscătoare pentru faptul că nu a renunțat la mine și mi-a auzit strigătul inimii!

Octavian Curpaş: Cât de des vii în Statele Unite? Ce îți place să vizitezi în Arizona?

Elsa Easton: În America încerc să vin o dată la doi sau trei ani. Bunicii mei locuiesc în Sun City și sunt persoane foarte speciale pentru mine. Mi se pare important să petrec un timp cu ei, mai ales că înaintează în vârstă. Îmi place să fac cumpărături și mă declar încântată de bucătăria de aici, așa încât, faptul că locuiesc în altă parte, mă avantajează din acest punct de vedere.

Octavian Curpaş: Cum sunt percepute sărbătorile în Noua Zeelandă, în comparație cu Statele Unite, de exemplu Crăciunul?

Elsa Easton: În Noua Zeelandă, majoritatea locuitorilor au o vacanță de două sau trei săptămâni, în perioada dintre Crăciun și Anul Nou. Aproape toți sărbătoresc Crăciunul, însă puțini sunt conștienți de semnificația nașterii lui Isus, un asemenea eveniment ajungând să fie mai degrabă o ocazie de a petrece timp cu familia. Pentru că la noi este și vară, obișnuim să mergem la plajă și organizăm și un barbeque. Chiar dacă locuințele nu sunt excesiv de împodobite nici în interior, nici în exterior, un astfel de obicei începe să devină tot mai popular și în Noua Zeelandă.

Octavian Curpaş: Prin ce se deosebește biserica din Noua Zeelandă față de cea din Statele Unite? Cum ai descrie mișcarea creștină din Noua Zeelandă?

Elsa Easton: Nu am avut ocazia să vizitez prea multe comunități din America, așa că nu sunt în măsură să fac o comparație. Un procent foarte mic dintre neozeelandezi frecventează în mod regulat biserica, de aceea nu beneficiem de o moștenire creștină la fel de puternică, în comparație cu cea din Statele Unite. Destul de mulți membri își reduc preocupările spirituale, însă Dumnezeu ridică oamenii care poartă în suflet flacăra pasiunii pentru Numele Lui. Cred că, în general, urmașii lui Hristos își doresc o mișcare creștină autentică sau nimic! Propria mea comunitate se confruntă în mod constant cu provocarea de a-L prezenta pe Isus locuitorilor din orașul nostru, oraș pierdut, oarecum, prin dorinţa de a fi autentici, reali, de a purta cu noi prezența lui Dumnezeu și în afara clădirii bisericii, dincolo de ziua de duminică, acolo unde se află cei rătăciți. Ce împuternicire înfricoșătoare și minunată avem!

Octavian Curpaş: Ai vizitat o biserică românească, Living Waters din Arizona, pe 28 decembrie 2008. Care au fost impresiile cu care ai plecat?

Elsa Easton: M-am bucurat cu adevărat să asist la serviciul divin de la aceasta biserică. Îmi place să aud cântând românește și m-a impresionat modul în care s-au rugat împreună în acea biserică. Am simțit prezența lui Dumnezeu și am apreciat felul în care fiecare a venit la mine și s-a prezentat. Am întâlnit o comunitate foarte prietenoasă.

Octavian Curpaş: Locuiești în South Island, în ce constă diferența dintre nord și sud, în Noua Zeelandă?

Elsa Easton: În North Island clima este în general mai caldă, în special iarna. Nu cred că oamenii sunt diferiți, deși am descoperit că în Christchurch ne simțim cu toții mai relaxați, în comparație cu persoanele pe care le-am cunoscut în zonele din nord, unde am locuit. În privința situației economice, îmi pare rău, nu știu să vă spun prea multe!

Octavian Curpaş: Ce îți displace în Noua Zeelandă, în comparație cu Statele Unite?

Elsa Easton: Nu pot să afirm că există ceva ce mi-ar displace în Noua Zeelandă, din contră, mi se pare un loc minunat! Mă neliniștește însă creșterea infracționalității, față de perioada copilăriei mele, deși, probabil că acest lucru se întâmplă în majoritatea statelor lumii. America o percep câteodată, ca pe o lume superficială… Cred că mi-ar fi greu să fiu sinceră cu mine însămi, dacă ar fi să locuiesc aici.

Octavian Curpaş: Ce ar avea America de învățat de la Noua Zeelandă, ce ar trebui să schimbe în bine?

Elsa Easton: Mi se pare grea întrebarea! Am auzit că americanii au doar două săptămâni de concediu pe an, ceea ce mi se pare insuficient!

Octavian Curpaş: Câte săptămâni de concediu au neozeelandezii?

Elsa Easton: În Noua Zeelandă avem patru săptămâni de concediu, iar ca profesoară am fost răsfățată, vacanța era de aproximativ zece săptămâni pe an.

Octavian Curpaş: Care este poziția neozeelandezilor față de studiile academice? Pun preț pe educație? Câte universități sunt recunoscute pentru standardele lor academice?

Elsa Easton: Cred că avem un sistem de învățământ de calitate, obligatoriu până la vârsta de cincisprezece ani, după care studiile costă, astfel că, cei ce urmează universitatea se dovedesc a fi în general, foarte dedicați, tocmai din acest motiv. După părerea mea, încă te poți descurca destul de bine atunci când vine vorba să îți găsești un job, chiar dacă nu ai urmat o facultate și cred că acest lucru contează. Nu toți excelăm la învățătură. Două dintre universitățile noastre sunt cotate foarte bine în raport cu standardele internaționale.

Octavian Curpaş: Care sunt acestea?

Elsa Easton: Universitatea din Auckland este considerată, peste tot în lume, cea mai bună din Noua Zeelandă, iar Universitatea din Canterbury a obținut calificativul „bine” pentru cercetare. Acestea fiind spuse, părerea mea este că poți realiza o estimare statistică într-o manieră pozitivă! Taxele sunt probabil, extrem de rezonabile, conform standardelor internaționale, așa că nu se impune să renunți la stilul tău de viață obișnuit pentru a te descurca cu banii.

Octavian Curpaş: În Noua Zeelandă ai avut ocazia să cunoști români?

Elsa Easton: Nu.

Octavian Curpaş: Am înțeles că sora ta locuiește în Australia. Cum ți se pare această țară?

Elsa Easton: Australia este minunată! Cred că locuitorii de acolo nu se deosebesc prea mult de cei din Noua Zeelandă. Țara este mult mai întinsă și clima mai caldă. Merg în vizită la sora mea o dată la doi sau trei ani.

Octavian Curpaş: Prin ce se deosebesc locuitorii din Noua Zeelanda de cei din Australia?

Elsa Easton: Australienii sunt mai deschiși (nefiind vorba de o atitudine de corectitudine politică).

Octavian Curpaş: Cum îi percep neozeelandezii pe australieni și invers?

Elsa Easton: Majoritatea neozeelandezilor emigrează în Australia, pentru că acolo există mai multe șanse de a găsi un job bun. Relațiile dintre cele două state sunt de calitate și datează din vremea războaielor mondiale, în schimb, este un lucru știut că ne tachinăm reciproc.

Octavian Curpaş: Dar este proverbul: „Cine se tachinează, se iubește!”Ai mai vizitat și alte țări până acum?

Elsa Easton: Nu încă.

Octavian Curpaş: Ce planuri de viitor ai, ce alte ţări ți-ai propus să vezi?

Elsa Easton: Anul acesta intenționez să merg în Tailanda, într-o călătorie misionară, cu un grup din Christchurch. Mi-ar place să ajung cât de curând și în Tanzania. Din păcate, nu am suficient concediu pentru a mă putea deplasa în toate locurile pe care aș vrea să le văd!

În încheiere, Elsa Easton le recomandă cititorilor noștri să nu înceteze să creadă în Dumnezeu și să vadă în El pe Cel ce se îngrijește de orice nevoie a noastră, cu atât mai mult cu cât datorită crizei economice, Statele Unite trec printr-o perioadă de mari provocări. Rugămintea ei este ca toți să se apropie și mai mult de Creator, indiferent pe ce valuri îi va purta viața.

 

Octavian D. Curpaş, Phoenix, Arizona