Cuvânt și iubire

Situaţia actuală, în care se află acest colţ de ţară atât de prost guvernat, este penibilă. La cârmă se află un regim oligarhic, care a capturat mai toate instituţiile statului, care este vinovat de furtul Miliardului, care este vinovat de tărăgănarea investigaţiilor privind găsirea vinovaţilor de acest megafurt (tărăgănarea investigaţiilor de către clasa politică de la conducere este explicabilă. Îşi dau seama că dacă Kroll va săpa mai adânc va da la sigur de nişte nume ale făptaşilor acestui furt, dar care ei nu vor sa fie scoase la iveală). Avem un stat în care unul dintre vinovaţii direcţi în furtul Secolului – I. Şor, în loc să stea la dubă este ales primar de Orhei (mai corect Şorhei cum mai glumesc unii mucaliţi) de o majoritate, care-l consideră cel mai bun primar din toate timpurile. Avem un stat, în care cel mai mare oligarh (V. Plahotniuc) s-a dorit să fie primar (ca Usatîi la Bălţi şi Şor la Orhei!) pe întreaga Republică. Faptul că nu ia reuşit în mod direct ia reuşit în mod indirect, împingându-l în faţă pe marioneta sa Filip. Avem un stat, în care în poziţii cheie cum ar fi cea de la CSJ sunt „alese” persoane cu mari probleme de integritate.

Mai are şi unele merite această guvernare„democrată proeuropeană”, „meritul” de bază fiind compromiterea aproape ireparabiilă a ideii de integrare europeană, a încrederii partenerilor europeni, atât de încântaţi de „povestea de succes” a Republicii Moldova de acum doi ani. Tot meritul acestei guvernări este distrugerea totală a dreptei şi centru-dreptei. Ce s-a ales din PLDM, care acum doi ani în urmă era cel mai puternic, având 1/3 din locuri în parlament, şi care ne chema să luptăm pentru Moldova fără comunişti? Nimic, doar încrederea făcută ţăndări a susţinătorilor lui. Filat în loc să devină erou naţional, care a realizat integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, a preferat locul de puşcăriaş. Ce se întâmplă cu PL, cu liderul lui după ultimele mari trădări prin coalizarea (în numele salvării cursului proeuropean, spune M. Ghimpu. Şi Iu. Roşca îşi justifica cam în acelaşi mod trădarea din 2005) cu alde Reşetnikov, Ivanov ş.a. baistruci ai lui Voronin paraşutaţi pe platforma pregătită de Plahotniuc – aşa numita platformă social-democrată? Îl priveşti uneori pe liderul PL şi te cruceşti auzindu-i argumentele. Ca şi Ceauşescu de altă dată este încrezut că toţi susţinătorii de altă dată iau rămas fideli, că toate aceste „revolte” ale votanţilor PL sunt nişte făcături. Că nu e aşa ştiu mulţi. Eu sunt unul care din 2007 am votat permanent PL, dar pe care, spun aceasta cu părere de rău, că nu-l voi mai vota niciodată. Ca mine sunt mulţi. Să nu vadă liderul PL aceste lucruri. Chiar şi recenta vizită a dnei ministru al Educaţiei C. Fusu la Şoldăneşti unde a fost fluierată, nu le spune nimic? Cu o astfel de atitudine a liderului lui nu e greu de prognozat soarta acestui partid în viitoarele alegeri, care ar putea să aibă loc chiar în toamnă. Va avea soarta similară cu cea a ppcd-ului lui Roşca, care până în ultimele momente nu a cedat cârma srl-ului lui altei persoane. Să fim sinceri, într-un fel M. Ghimpu a salvat guvernul lui Plahotniuc de la cădere acum, când nici nouă, celor de pe dreapta, nu ne convine. Însă dacă pe M. Ghimpu îl doare, într-adevăr soarta viitorului european al acestei aşchii de popor, ar începe pregătirile pentru alegerile din toamnă, pe care le-ar putea provoca, ieşind din actuala guvernare a lui Plahotniuc, atât de detestată atât pe interior cât şi, în special, pe exterior, de unde ar trebui să primim diverse asistenţe financiare pentru distanţarea de Rusia.

De asemenea, constatăm cu regret că avem un stat, în care dacă guvernarea cade acum la putere vin forţe clar promoscovite – o stângă formată din Dodon, Usatîi, Voronin şi Lupu, care s-ar putea să aibă o durată de viaţă chiar mai lungă decât cea a pcrm-ului lui Voronin (Putin va şti cum să stimuleze durabilitatea acestei guvernări). Opoziţia de stradă, reprezentată de liderii Platformei DA, este una infantilă, mioapă. Să nu înţeleagă liderii ei un lucru atât de simplu că dacă ceri ca guvernarea să cadă acum, când nici tu nu ai un partid înregistrat, înseamnă să le asiguri lui Dodon şi Usatîi venirea la putere. S-a văzut acest lucru şi în mişcările stradale organizate împreună, când mulţimile erau ale Platformei DA, iar succesele au fost privatizate de Dodon şi Usatîi. Este clar că presiunea asupra guvernării, corelată cu presiunea externă, este necesară pentru ai ţine în suspans pe guvernanţi, dar nu a cere demisia ei imediată, când încă nu eşti gata pentru a intra şi câştiga în cursa electorală.

Acelaşi lucru se petrece şi la nivel local, unde cei din Platforma DA coalizează direct cu Dodon şi Usatîi. După ce am pierdut „capitala de nord” Bălţiul suntem pe cale de a pierde şi Chişinăul, un fruct atât de dorit de Dodon, care a fost foarte aproape de a-l câştiga personal în a. 2011, şi aproape în a. 2015 prin doamna sa de fier Z. Greceanîi. De ce nu ar fi fructul dorit dacă Chişinăul reprezintă apr. ¼ din populaţie, peste 70% din acumulările financiare. În acest scop Dodon a mers chiar la unele jertfe: l-a paraşutat pe I. Ceban din funcţia caldă şi onorabilă (pentru el) de parlamentar în funcţia de consilier municipal (ce nu faci de dragul partidului!). Ajuns aici acest I. Ceban (îi priveam cu dezgust comportamentul de lacheu de la câteva emisiuni ruseşti de la Moscova, fiind măgulit de marea onoare care i s-a făcut) se comportă ca şi haiducul Petrenko de altă dată. Face totul pentru a zădărnici activitatea primăriei. Pentru socialişti cu cât e mai rău în oraş cu atât e mai bine pentru partidul lor.

          Să nu se înţeleagă greşit că iau partea PL din Consiliu municipal. Din păcate dl D. Chirtoacă trebuia să facă ordine în echipa sa (având atâtea semnale!) după alegerile din primăvara anului trecut, să stopeze orice scheme frauduloase (în construcţii, comerţ, transport). Acum, pentru a nu permite accederea lui Dodon la primărie, D. Chirtoacă ar trebui să fie mai flexibil (a acoperi ambrazura cu pieptul gol nu este cea mai bună soluţie), să se distanţeze şi de unele declaraţii şi acţiuni ale unchiului său, care-i pot afecta imaginea. Dacă, urmărind un scop clar, altul decât al lui M. Ghimpu (mai sper încă!), Voronin şi-a paraşutat 2/3 din efectivul său din parlament (pentru a salva ţara!) de ce nu face acelaşi lucru şi în consiliul municipal ca să    nu-l dea pe mâinile lui Dodon (pe care îl detestă!!!)? „Enteresul şi iar enteresul” cum ar spune marele Caragiale.

Această lupta fratricidă în consiliul municipal trebuie dusă până la un anumit moment, după care dacă nu te opreşti poţi nimeri în situaţia celor doi berbeci, care se bat crâncen (de ies scântei din coarnele lor) sub privirea lupului (nu a celui din parlament) hămesit de foame, care aşteaptă momentul potrivit.

Dă-le Doamne „aleşilor poporului” puţină raţiune pentru a evita colapsul şi la nivel municipal.

Valeriu Dulgheru