Adrian Botez: Realism final (poeme)
FINAL
în viaţa-aceasta – năucit de juzi
nu mi-am lăsat nădejdi – nici remuşcări:
vandalii – deghizaţi în ceasuri – cruzi
în abur m-au încins – jefuind scări
nu mi-e să plec – dar nici să stau nu-s vrednic
am istovit un stoc de răstigniri
eu nimănui nu fost-am sfeşnic – sfetnic…
ci doar pocal cu sânge de jigniri
strâmb merit mi-am croit din umilinţe
din răni şi plâns – doar slove pentru carte
am decăzut din ploi şi din seminţe
nu cer lumină: tihna fie-mi parte
…cu-un văl acoperii sfânt chip de Dumnezeu:
încep să-mi murmur – epic – scrisul meu…
REALISM
s-a luat vopseaua de pe viaţă – doamnă!
prefer rugina acră – auririi…
dar ce ştii tu de şatra fericirii
când nu eşti liberă nici pentru-o goană?
lipseşti din faţă-mi – tu – cu coasa roasă!
mi-e greaţă de atâta-emfază-a morţii!
ţi-o zic deschis: aproape-ai fi frumoasă
de n-ai tot zuruì zarul pe masă!
fii mai discretă – mai firească-n faptă
cosmică gaşcă de briganzi albaştri:
tot ce de-acuma de la voi m-aşteaptă
costă-un sughiţ şi vreo doi-trei piaştri…
…mori ieftin când îi dai sorţii la gioale
şi faci cu tifla cerurilor goale!
—————–
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
25 aprilie 2016
