Valentina Teclici: S.O.S.
Mediul înconjurător e viu, are suflet.
E creaţia miraculoasă a Domnului
alterată de voinţa şi ambiţia omului.
Fiecare gând şi acţiune
influentează structura Terrei.
Fiecare sentiment usucă sau înfloreşte florile.
Apele au miros de mir sau petrol,
de ierburi de mare
ori reziduuri nucleare.
Depinde de tine, omule, ce alegi să respiri.
Betonul înalţă clădiri arogante
privind de sus creasta copacilor.
Oxigenul devine o pasăre sumbră
cu zborul frânt
de fumul poluării.
Fruntea pământului, umilă temelie
pentru gigantice proiecte.
Pretutindeni obiecte din plastic.
Cui îi pasă că ţin o veşnicie?
Totul e concurenţă, construind acum
un mediu fals, artificial
în contradicţie cu legile naturii.
Ce-i sus reflectă ce-i jos.
Viitorul oglindeşte ce-a fost.
Soarele, cu priviri dogoritoare,
ne arde prin găuri de ozon.
Bolile omului reflectă cancerul naturii,
şi tot ce-i diferit de structura
şi tiparul originar al forţei divine.
Mediul e înţelepciune, armonie
şi-i flexibil ca o nuia.
Se lasă transformat ca lutul,
albia apelor
doar până la un punct
cât încă îşi poate simţi identitatea.
Când, în jocul omului de-a Dumnezeu
dezastrul e nemărginit,
mediul, în imensa sa înţelepciune
trimite semnale S.O.S. topind gheţarii,
schimbând temperatura anotimpurilor,
inundând, cutremurând,
măturând cu forţa uraganelor şi-a apei
copiii de oţel şi de beton ai civilizaţiei moderne.
Omule, ajung aceste semnale la tine?
Care-i lecţia mesajului închis în sticlă?
Valentina Teclici
