Gheorghe Stratan: Chemare
CHEMARE
Oricât am rătăci prin lume
Și ne-am afla printre străini,
Să nu uităm de-al nostru nume,
Să nu uităm: suntem Români!
Avem o limbă minunată
Și un meleag înfloritor,
Dar nu-i precum a fost odată –
Ni-i sufletul știrbit de dor.
Să ne apropiem de țara
De care am rămas orfani,
Să ștergem lacrima, amara,
Pe care o vărsăm de ani.
Ne-au despărțit pe nedreptate,
Ne-au îngrădit, ne-au izolat,
Au vrut ca fratele, de frate,
Să fie-n veci, înstrăinat.
A fost o crimă plănuită,
Ce-o poate face un călău,
Care-i cu inima-mpietrită
Și sufletul scăldat în rău.
Dar Dumnezeu, pe toate, vede –
El este cel ce ne-a creat
Și noi, adânc, dacă vom crede,
Ne-ar ajuta neapărat.
Cum limba, ne-a întors și graiul
Ce rătăceau pe undeva,
Așa ne va uni, și plaiul
Ce parcelat, a fost cândva.
Colegi, să nu ne fie teamă,
Să scriem maxim, cât putem:
Avem talent, de bună seamă,
Noi, scriitorii din USEM.
Gheorghe Stratan,
Secretar, Consiliul USEM
