Dacina Dan: poesis
Delta
băut-am rouă
din potir de nufăr
în timp ce bărcile
răneau albastru
trupul -ei
serile de iulie
înotau spre mal
ţânţari purtau pe braţe
şi solzi
de ştiucă somn
luna îşi cumpărase o seceră
pentru trestie
-combustibil de foc-
şi cârlige noi
tu
nu
prăjeai bibani
nu
curăţai peşte
nu
spălai tacâmuri vase
nu
făceai mămăligă ciorbă salată de ceapă
nu
storceai lămâi în apă
nu
puneai mentă în ceai
mă priveai doar
intens
trimiţând flacăra ochilor tăi
să aprindă focul sub ceaun
nu
vorbi acum
e şi flacăra mea acolo
Nelinişte
lui Petru M. Haş
prietenul meu – poetul –
purta barbă
îngălbenea copacii
cu vorbe sezoniere şi parfumat tutun de pipă
făcea reverenţe mulate pe falduri mondene
bea stele aparenţe muguri
prietenul meu – poetul –
scotea apă pentru setea noastră de iluzii
c- un poem
prin iarba căruia treceam
în pantaloni albaştri
desculţă
într-o dimineaţă oarecare
purtând în mâini
cununa augustului soare
de-atunci
între noi s-au ridicat
baricade de ani
şi poeme de linişte
Vară
am pumnii-atât de plini
de soare şi de verde
că
dacă i-aş deschide-acum
aş luneca deodată
într-o altă poveste mai lungă
cu ploaie frig şi ceaţă
ar trebui să-mi pun gene de aripă
ca să putem bea vară
din paharul sufletului tău
rănit
de dorinţa mea de-a domni
peste atâtea şi atâtea frunze
te-aştept iar
pe malul iluziei
dacă plouă cu versuri
lumea rămâne în spatele ploii
Singurătate
soarele
mi-a aruncat azi
cu fluturi în geamuri
tresăream sub privirea ta
ca un mugur
sub picătura de apă
versul tău de dragoste
purta toamna ta pe obraz
uitată de-o dimineaţă
în peisajul meu stâng
încă înfrunzit
sub ultimele raze ale bucuriei
din reflex plouă iar
singurătate
Dacina Dan
