Valeriu Dulgheru – Aberații postelectorale ale unui profesor din România

26 Nov 2016 by m.gurza, Comments Off on Valeriu Dulgheru – Aberații postelectorale ale unui profesor din România

Imagini pentru Valeriu Dulgheru cocostarc desenSuntem la două săptămâni după alegerile prezidenţiale din Basarabia – cele mai murdare, cu cele mai mari încălcări ale legislației şi a bunului simţ. Ecourile acestor bătălii încă se mai aud şi vor continua. Alianţa dodonist-plahotniucistă nu a câştigat alegerile. Dodon, etalon al duplicităţii, coadă de topor şi vasal al Kremlinului, nu este, nu poate fi preşedintele meu. Este al găgăuzilor, al transnistrenilor, al rusofonilor care votează fără să gândească, dar nu al meu şi al celor peste 800000 de alegători care nu l-au ales. Nu este nici al milionului din diasporă. Este un tip extrem de distructiv. Deja a reuşit să strice relaţiile cu Ucraina şi România, a ameninţat cu lichidarea tuturor unioniştilor, care sunt apr. 40%!!! Încă nu a fost investit în funcţie dar deja a ameninţat că va arunca în aer „piatra lui Ghimpu” (este vorba despre piatra instalată pe locul viitorului monument al victimelor comuniste), că îl va scoate pe Chirtoacă pe linie moartă. Sunt sigur că în scurt timp şi cei care l-au votat, în primul rând prea credulii moldoveni, de pe malurile Nistrului şi Prutului, când vor fi aplicate sancţiunile Ucrainei, dar şi ale Uniunii Europene (României) îşi vor da seama că nu e nici preşedintele lor. Având în buzunarul său inclusiv Curtea Constituţională Plahotniuc şi-a luat prin fraude, prin mari fraude, imposibil de a nu fi observate de organele de drept dar rămase fără atenţia lor, ceea ce a dorit: ultima ramură a puterii care nu îi era subordonată. Nu cred în marea dragoste dintre Plahotniuc şi Dodon. În lumea şacalilor dragoste nu poate exista. La mijloc, probabil, este teama lui Plahotniuc (dar şi a lui Dodon şi a acoliţilor lui) de a nu urma calea lui Filat, cale descrisă foarte clar de dna Maia Sandu.

Spuneam că ecourile alegerilor continuă. Bătută nemilos de duşmani, dar şi de unii aşa zişi „prieteni”, tratată cu indiferenţă de alţii dna Maia Sandu şi după alegeri este atacată cu aceleaşi minciuni inventate de propaganda goebelsovistă a lui Dodon-Plahotniuc. Mă miră lejeritatea cu care unii politicieni, profesori, jurnalişti români se avântă în „analize” ale situaţiei din Basarabia, necunoscând multe lucruri. Este şi cazul profesorului român Corvin Lupu. Cu durere în suflet citeam deunăzi interviul profesorului „Unioniștii de la Chișinău fac politică sentimentală”, care vine sub lozinca „Adevărul mai presus de teamă”, dar în realitate promovează cu o insistență diabolică „marea teamă care trebuie s-o aibă românii faţă de ruşi, mai presus de adevărul despre situaţia din Basarabia”.

Voi încerca să combat în măsura în care îmi va permite cunoaşterea adevărului despre acest colţ de ţară atât de prost guvernat, avantajul meu fiind faptul că m-am aflat întotdeauna în Basarabia şi cunosc realitatea din interior simţind-o, trăind-o, nu din auzite sau presupuneri. Profesorul atinge probleme deosebit de dureroase pentru aşchia de popor român din Basarabia. Referitor la situaţia demografică (într-adevăr extrem de serioas!) profesorul declară că „Pleacă valorile și inteligențele și rămân să procreeze mediocrii, proștii și țiganii”. Cu regret are dreptate că pleacă multe valori însă este absolut incorect când declară că rămân doar „proştii şi ţiganii”. Este totuşi o insultă în adresa celor mulţi care rămân şi continuă să lupte (cu morile de vânt în opinia profesorului). Dar şi cu ţiganii din Basarabia nu este cea mai bună paralelă, profesorul ar trebui să ştie acest lucru.

Referitor la rezultatele alegerilor prof. declară că „… Dodon mi s-a părut mai aplicat și cu profil mai complet pentru a impune respect..”. Este cu totul aberantă această declaraţie. Toată lumea din Basarabia, care cât de cât gândeşte, spune tocmai contrariul. Mă întreb: ce elemente din profilul lui Dodon îi impune respectul profesorului? Poate duplicitatea fără margini a individului Dodon (socialist comunist, antiromân cu mamă care predă Limba Română şi fii care-şi fac studiile la cel mai românesc liceu)? Poate coţcăriile economice în care a fost implicat milionarul socialist Dodon, unele din ele fiind recunoscute? Poate închinăciunea fără margini a acestui lacheu faţă de stăpânul său Putin? Acest semidoct cu doctorat falsificat, acest etalon al duplicităţii, această coadă de topor să ne impună respectul?

Susținerea pe care Maia Sandu a arătat-o pentru homosexuali, i-a atras adversitatea declarată public a Bisericii Ortodoxe, iar conexiunile ei evidente cu rețeaua lui Soros au determinat o parte a intelectualității naționaliste să nu o susțină…”. De unde a luat profesorul aceste aberaţii. Unde a auzit declaraţia Doamnei despre susţinerea homosexualilor? Este un „argument” luat din arsenalul lui Dodon. Adversitatea bisericii ortodoxe are cu totul alte rădăcini, profesorul ar trebui să ştie acest lucru. Biserica (o parte din ea ţine de Moscova şi s-a avântat în campanie electorală (contrar statutului ei!) la porunca patriarhului Kiril cu mult înainte de alegeri. Referitor la nesusţinerea ei de către „intelectualitatea naţionalistă” este o aberaţie crasă. Intelectualul informat a susţinut-o în totalitate. Drept dovadă este Chişinăul, aşa rusificat cum este, a votat 61.36% (319 mii din 520 mii!) pentru Mara Sandu. De asemenea, centrul Republicii, mult mai bine informat, unde ajung şi unele televiziuni cu rază limitată de emisie, a votat-o în majoritate pe M. Sandu. Din păcate nu a fost susţinută de o bună parte de conaţionali din cauza neinformării. O analiză superficială arată acest lucru: sudul (parţial) şi nordul unde, din păcate la moş Ion prin intermediul imperiului mediatic al lui Dodon-Plahotniuc şi al Rusiei, au ajuns doar minciunile, preluate şi de profesor.

Cu totul aberantă este opinia profesorului la întrebarea ce a pierdut Republica Moldova după aceste alegeri. „După părerea mea, nu a pierdut nimic. O victorie a Maiei Sandu ar fi creat conflicte ale moldovenilor cu transnistrienii, cu Rusia și,  probabil, ar fi adus într-un timp scurt dezamăgiri care ar fi slăbit și mai mult tabăra românească. Cum am spus deja, eu nu o văd pe Maia Sandu ca pe un posibil om de stat valoros, ci doar ca pe o păpușă a corporațiilor occidentale, interesate, desigur, să obțină influență peste tot….După părerea mea, președintele Dodon poate gestiona mai bine relațiile cu durii de la Tiraspol și, desigur, cu Rusia. Cu Dodon la conducere, nu sunt riscuri de agresiune din partea Rusiei, pentru că Dodon nu va angaja țara în acorduri cu NATO sau cu UE, care să fie incompatibile cu interesele Rusiei, cea mai mare putere din această parte a Lumii…”. Este opinia unuia care cunoaşte foarte prost realitatea basarabeană. Problema transnistreană există de peste 25 de ani, din păcate şi cu suportul Ucrainei. Fără suportul ei ea nu ar fi existat nici un an. Agresiunea din partea Rusiei a fost mai probabilă pe timpul guvernărilor de la 1995 încoace. Acum când Ucraina la rândul ei a devenit jertfă a Rusiei situaţia în regiune este cu totul alta. În loc să beneficiem de această oportunitate apărută să ne rezolvăm problemele profesorul ne sfătuieşte să ne băgăm din nou capul în laţul rusesc, să transformăm Ucraina într-un duşman al nostru (aşa cum a făcut deja Dodon prin declaraţiile lui idioate). Chiar mă miră o astfel de abordare nihilistă a problemei. Se vede că în furia oarbă antioccidentală profesorul s-a pierdut complet în această junglă euroasiatică. Citind aceste „confesiuni” ale profesorului mă duce gândul la marii noştri înaintaşi. Ce s-ar fi întâmplat dacă Marele Ştefan în bătălia de la Vaslui (dar şi în alte multe câştigate cu forţe mici!) ar fi gândit la fel ca profesorul? Moldova ar fi devenit un paşalâc turcesc precum ne sfătuie acum profesorul să devenim de bună voie un pașalâc rusesc. Marele domnitor al Unirii A. Ioan Cuza, un „sentimental moldovean”, nu ar fi trebuit să facă mica Unire la 1859 fiindcă Imperiul rus, Imperiul Austroungar, Germania erau împotrivă. Sau Generaţia Unirii din Basarabia de la 1918, de asemenea, nu trebuia să facă Unirea Basarabiei cu România, care la acel moment avea 2/3 din teritoriu ocupat de germani şi în situaţia când existau pretenţii din partea Ucrainei asupra acestui teritoriu dar şi ale huntei bolşevice cu sutele de mii de bande bolşevizate.

Cel mai mare handicap al Maiei Sandu a fost prestația guvernării anterioare pro-europene, în timpul căreia s-au produs marile fraudări ale sistemului bancar  al țării și în timpul căreia țara nu a făcut progrese”. Da, din păcate progresele sunt modeste, marea parte a vinei purtând-o V. Filat care în loc să devină erou naţional al Integrării Europene a preferat să stea la dubă. Totuşi semnarea celor trei Acorduri, printre care cel de liberalizare a vizelor, au făcut ca sute de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova să beneficieze de ele. Puteau fi mult mai multe dar din păcate din cauza găinăriilor lui Filat, care reprezenta cea mai mare forţă a guvernării proeuropene. Cât priveşte marile fraudări ale sistemului bancar ele au început cu mult înaintea acestei guvernări – încă din a. 2001, în perioada guvernării comuniste, parte a căruia timp de 6 ani a fost şi Dodon, aflându-se într-o funcţie cheie – cea de ministru al Economiei. Dna M. Sandu a fost în funcţia de ministru al Educaţiei unde s-au făcut reforme.

Unul din „argumentele”, de altfel, foarte slab, precum că „Procentul obținut de Maia Sandu s-a datorat și susținerii ei de către oligarhul evreu George Soros”. De unde a luat aceasta inepţie? Din arsenalul rusesc şi al lui Dodon! Dacă această susţinere ar fi fost majoră am fi simţit-o şi noi, cei proşti cum ne etichetează profesorul: fie prin finanţări care ar fi permis o mai bună campanie electorală; fie la televiziuni, unde dna M. Sandu practic nu a avut acces.

Amprenta rusească este puternică în toată Basarabia. Rusofonii sunt în număr mare”. Da, are dreptate că cei peste 160 de ani de dominaţie rusească nu au rămas fără urmări. A deformat serios caracterul românului basarabean. Însă domnia sa ar trebui să se uite în rezultatele ultimului recensământ din 2004 (cele din 2014 nu sunt făcute publice, probabil conţin ceva ce nu îi aranjează: a crescut numărul celor care s-au declarat români, a vorbitorilor de limbă română): numărul celor care se declară români şi moldoveni este de peste 80%. De unde a luat că rusofoni sunt mulţi. A mirării, chiar în aceste condiţii românii basarabeni încă mai există şi se luptă pentru drepturile lor naţionale.

În continuare profesorul declară: „Succesele mari ale Rusiei în asigurarea securității în sud-vestul țării, respectiv în raporturile cu Turcia și la Marea Neagră, prin alipirea (nu cotropirea – n.n.) Crimeii și preluarea controlului (nu ocuparea – n.n) asupra estului Ucrainei, cea mai bogată regiune a acestei țări, nu a finalizat restabilirea deplinei securități a Rusiei la frontierele ei vestice”. Mă miră grija profesorului de soarta Rusiei. Desigur, planurile lui Putin sunt formarea acestui cordon, prin crearea aşa numitei Novorosii, care ar include raioanele de est ale Ucrainei deja practic ocupate, întreg sudul Ucrainei împreună cu Crimeea, sudul Basarabiei şi Transnistria, după care va înghiţi şi actuala Republică Moldova, dacă vom rămâne în aşteptarea acestui „deznodâmânt fatal” aşa cum ne sfătuie profesorul. Întreaga istorie a principatelor româneşti şi a României a demonstrat drept pericol de moarte relaţiile cu Rusia. Despre aceasta ne-au atenţionat polticieni remarcabili, însuşi marele patriot Eminescu.

Noi trebuie să fim un bun vecin al Rusiei… Problema unirii Republicii Moldova cu România nu este realistă și adoptarea ei ca un program național românesc aduce prejudicii de securitate atât României, cât și Moldovei. Federația Rusă nu dorește unirea. Nu uitați că Armata a 14-a a Federației Ruse se află în Republica Moldova. Deci, ne învecinăm cu Rusia…” ne sfătuie profesorul. Deci, noi, românii basarabeni nu trebuie să ne mai răţoim la Rusia să nu cumva să o supărăm, de la care va avea de pătimit şi România. Faptul că Rusia revine la gurile Dunării (visul de cel puţin al unui mileniu al ruşilor) nu este deranjantă pentru profesor. Este aceeași poziţie de struţ împăciuitoare ca şi a premierilor Chamberlen şi Daladie din preajma celui de-al doilea război mondial, care ştim la ce a adus! Iar noi, basarabenii, să fim încă o dată (a câta oară!!!) trădaţi. Bun frate!!!

Îmi pun întrebarea (a câta oară!): înţelegem atitudinea şovinilor ruşi faţă de noi promovată de apr. 200 de ani. Dar nu înţeleg, nu pot înţelege nicicum, atitudinea unor fraţi de sânge gen prof. C. Lupu. Ceea ce ne înbărbătează, ne dă puteri să ne luptăm cu ursul estic şi lacheii săi naţionali, este că mai mulţi fraţi români ne susţin pe toate căile. Ei, dar referitor la alde Corvin Lupu, Răzvan Corlăţeanu, nu există pădure fără uscături.

 

 

Valeriu Dulgheru

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii