Harry Ross: Aforisme
Aforisme despre singurătatea în doi
Deși stau împreună nu au o viață comună.
X
Iată un trifoi cu două foi.
X
Se uită unul la altul, cu adâncă muțenie, sufocând gândul.
X
Sunt doi foști porumbei, uitați de sine, uitați de zei.
X
E tare plicticos în doi, dar nu mai este cale înapoi.
X
De la o vreme vorbesc la pereți ca niște nătăfleți.
X
În fond ce s-a întâmplat?
S-au rupt firele iubirii prin care erau legați.
X
Viața e absurdă când doi foști amorezi în prostie zburdă.
X
Sunt mii de motive de împăcare, dar la ce bun, când fiecare-i plin de însingurare.
X
Omul este flexibil,
poate trăi și singur chiar de nu-i teribil.
X
A trăi în doi o veșnicie nu-i un chilipir și nici o poezie.
X
Cei doi se întreabă uneori de ce s-au unit?
Ei bine, pentru că, pur și simpliu la nebunie s-au iubit.
X
Și acum iubirea a murit? Nu, doar și ea a îmbătrâit.
X
Asta-i povestea pe care o știm noi; există singurătate și în doi.
X
Ne gândim și la o minune: cele două inimi să treacă printr-o reverie și să se unească într- o nouă căsnicie.
HARRY ROSS
Israel
Decembrie 2016
