Valeriu Dulgheru: Doar Reunirea cu Țara ne mai poate salva!
Şi lacrimile mă apasă, Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,
Mi-e inima însângerată, Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.
Adesea lumea mă întreabă: – Tu eşti orfana basarabă,
Cea despărțită pe nedrept. De la al mamei sale piept?”
(Lucia Stegărescu. Liceană)
Este strigătul la cer al unei adolescente, unei tinere din Basarabia, Lucia Stegărescu, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, care visează la unirea cu patria-mamă România, adresat fraților de peste Prut: „Vă salut de peste Prut!”. Este strigătul la cer al unei generaţii, minunate generaţii care, sperăm, va fi Generaţia de Aur a Reunirii! Îi priveam pe 1 decembrie desfăşurând falnicul tricolor de un kilometru. Îi vedeam înşiruiţi de o parte şi de alta a tricolorului falnici, cu culorile tricolorului pe obraji, cu mici panglici tricolore prinse pe piept. Îi vedeam în mici grupuri trecând falnici pe sub pânza tricolorului, scandând frumoasele slogane ale Reunirii. Le auzeam minunatele discursuri patriotice, simple la primul auz însă deosebit de sentimentale. Vedeam licăriri ale speranţei în ochii veteranilor Mişcării de Eliberare Naţională.
Din păcate generaţia noastră a eşuat lamentabil în planul Reunirii cu Ţara. A făcut mult: a trezit o aşchie de popor care părea să nu se mai ridice în picioare. A readus în faţă sacrele însemne ale Naţiunii: limbă, alfabet, tricolor. A educat în spiritul apartenenţei de un mare şi falnic neam, cu o vechime istorică pe care nu o au multe alte neamuri, noi generaţii de tineri, minunaţi tineri, necomplexați, cunoscători ai propriei obârşii şi istorii. Dar nu a făcut ultimul pas: reunirea cu Patria-Mamă! Vina o poartă ambele părţi ale Prutului. Timp de peste 28 de ani am făcut foarte multe acţiuni patriotice, uneori cu participarea a sute de mii de manifestanţi, am făcut şow-uri „a lea Roşca”, dar nu am făcut ultimul pas – Reunirea. N-am avut mintea și capacitatea fraţilor din fosta u.r.s.s. – balticilor. Ne-au trădat Roşca – cel mai mare iuda al Neamului. Victoria tinerilor la 7 aprilie 2009 a fost confiscată de alţi trădători. Ne-a trădat aşteptările (unora!) Filat care trebuia să realizeze integrarea europeană ca un pas spre Reunirea cu Ţara. Am fost trădaţi şi acum, în recentele alegeri prezidenţiale, în care Dna Maia Sandu nu a câştigat nu doar din cauza multiplelor fraude dodonist-plahotniuciste ci şi din cauza trădărilor pe segmentul de centru-dreapta prin marea deziluzie liberală. Un scor atins de 1.8% sau 0.8% este mai mult Antiunire decât Prounire oricare ar fi declaraţiile. Contează până la urmă rezultatele. „…Eroi în turul doi!” au fost doar cei din Diasporă, care s-au mobilizat la cel mai înalt nivel de la 90’ încoace şi au arătat că se poate obţine rezultate bune. Mai rămâne ca pe interior să ne mobilizăm eforturile. Un eşec în alegerile din 2018 ar putea fi moartea ultimei speranţe.
Ce ar trebui să facem în continuare? Să ne pregătim de alegerile din 2018. Să educăm electoratul Reunirii, proEuropean (la prezidenţiale a votat în mare parte un electorat neinformat, dezorientat de minciunile dodonist-plahotniuciste). Suntem peste 80% de români-moldoveni în acest colţ de ţară dar soarta ne-o hotărăsc în mare parte cei mai puţin de 20% de alolingvi şi cozile de topor. Stânga deja a început mobilizarea generală pentru preluarea totală a puterii. Un imbold în acest sens au fost şi rezultatele alegerilor parlamentare din România, unde PSD a obţinut o victorie detaşată. „Salut victoria PSD…”, scrie Igor Dodon. „Rezultatul bun al PSD constituie o dovadă că cetățenii apreciază ideile și reformele social-democrate” scrie Plahotniuc fapt ce demonstrează o dată în plus intenţia lui de reformatare a stângii pe o platformă social-democratică. Din anumite acţiuni anterioare ale oligarhului Plahotniuc era clar că miza lui sunt alegerile din 2018. Păpuşa Lupu a păpuşarului Plahotniuc în alegerile prezidenţiale avea doar scopul de a nu permite candidatului de pe centru-dreapta să treacă în turul doi ceea ce ia reuşit. Lupta lor împotriva propriilor cetățeni a fost câștigată de ei. Puterea de stânga aşa numită proeuropeană cu un antirating de peste 90% l-a făcut pe Dodon președinte. Astfel unul din scopurile lui Plahotniuc s-a realizat. PSRM a rămas fără liderul său Dodon. Deunăzi şi PDM de jure a rămas fără lider (de facto de la începuturi partidul era condus de păpuşarul Plahotniuc!), M. Lupu retrăgându-se din funcţia de preşedinte. Calea spre crearea polului de stânga din cioburile de stânga psrm, pcrm, pdm, psdm ş.a., controlat totalmente de oligarhul Plahotniuc, este deschisă. Să asteptăm şi circul cu alegerea președintelui PDM pe data de 24 decembrie.
Ce face dreapta? Dormitează. Reformatarea stângii ar trebui să fie un semnal pentru reformatarea dreptei. Este absolut clar că centru-dreapta în forma actuală nu poate deveni un pol puternic pentru a contrabalansa polul de stânga. Ca o hârtie de turnesol au fost rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale! Din toate cioburile de pe centru-dreapta trebuie să renască ca pasărea Phoenix Mişcarea Naţională Proeuropeană, capabilă să stopeze revanşa stângii. Luând în consideraţie rânza moldovenească, bat-o s-o bată, optimă ar fi constituirea a unui unic partid de centru-dreapta şi a unui partid de dreapta. Pe centru-dreapta avem: PAS cu un lider deja format şi susţinut de electorat, PLDM (cel de altă dată nu mai există, există doar cioburi), PPEM, PPDA, PPDM, partidul „Acţiunea Democratică”, Mişcarea Populară Antimafie ş.a. Constituirea pe acest segment a unui singur partid puternic ar putea fi atrăgător pentru o parte din susţinătorii PDM în momentul când partidul va fi incorporat totalmente în polul de stânga.
Pe dreapta avem: PL, PLR, PNL, Partidul Verde Ecologist, Partidul „Dreapta”, majoritatea ieşite din fostul partid puternic altădată PL. Se cere de urgență o reformatare a acestui segment cu implicarea majoră a organizaţiilor social-politice precum „Sfatul Ţării”, „Acţiunea 2012”, BUN, a organizaţiilor de tineret „Tinerii Moldovei”, „Onoare, Demnitate şi Patrie” şi crearea unui singur partid proUnire. Orice altă soluţie va fi un eşec al opţiunii naţionale. O situaţie similară a fost în alegerile din 2001 când din cauza că partidele PL, PSL, PNŢCD, PCRM, PFD, PPCD, aşchii din PPCD şi PFD nu s-au unit au „dăruit” comuniştilor 21 mandate de deputat. Ulterior, în a. 2002, au fuzionat însă era prea târziu. Mintea moldoveanului cea de pe urmă! Numai o astfel de reformatare a dreptei ar putea realiza doar cu susţinerea centru-dreptei Reunirea de la 2018.
Unii pun la îndoială posibilitatea Reunirii în 2018 a Basarabiei cu România. E adevărat însă la o mobilizare majoră a forţelor naţionale şi la o turnură favorabilă Reunirii (aşa cum a fost la 1859 şi 1918!) a situaţiei social-politice din regiune Reunirea este posibilă. Acest lucru îl înţeleg chiar şi adversarii Unirii. Nu în zadar Dodon este deranjat atât de mult de acest curent care ia avalanşă. Gradul de sărăcire a populaţiei va continua, iar decalajul între nivelul de trai în Republica Moldova şi România (actualmente salariile, pensiile sunt în raport de aproximativ 1:5) se va adânci. Acestea vor fi, la rândul lor, argumente proUnire pentru moş Ion. Dar pentru al convinge pe moş Ion în aceste adevăruri va trebui de lucrat. Deosebit de fructuoasă în acest sens a fost activitatea tinerilor. Vara trecută Tinerii Moldovei au făcut un lucru foarte util: au organizat Caravana Unirii cu genericul „Cunoaşteţi Ţara!”. Pe parcursul lunii iulie grupuri de tineri s-au aflat în sute de sate din Basarabia, aducând mesajul Reunirii, avantajele Reunirii. Peste o sută de mii de basarabeni au vizitat cele mai frumoase locuri din Ţară. În această frumoasă acţiune un aport deosebit l-au adus fraţii noştri din Ţară. L-aş menţiona în acest sens pe prorectorul de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi, Cezar Oprişan, prof. dr.ing. şi mare patriot, care s-a implicat major în organizarea cazării acestor basarabeni. Dacă vom fi organizaţi, dacă ne vom mobiliza la maxim, dacă vom lăsa la o parte toate interesele de grup, de gaşcă, de partid, repunând în prim plan interesul naţional, Reunirea este posibilă. Avem o generaţie de aur care poate realiza Reunirea. Trebuie cu toţii să punem umărul la edificarea acestei multaşteptate construcţii. Şi conjunctura internaţională ar putea fi favorabilă Reunirii. Chiar dacă declaraţiile iresponsabile din vară ale ambasadorului SUA la Chişinău au bulversat societatea basarabeană există totuşi un document serios din partea SUA în favoarea Unirii, este vorba despre puţin cunocuta rezoluţie 148, prin care se hotărăşte că Guvernul SUA trebuie să susţină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova făcând referinţă la o serie de documente. De ce nu a fost exploatată în interesul naţional această rezoluţie? Este o întrebare fără răspuns. Istoria îl va judeca pe cei care au rata această fericită oportunitate. Rezoluţia nr. 148 a Senatului SUA este un document de o importanţă politică excepţională şi trebuie să stea la baza oricăror negocieri viitoare pentru realizarea Reunirii Moldovei cu România.
Există alternativă Reunirii? Categoric nu! În următorii ani gradul de sărăcie în Basarabia va deveni insuportabil, corupţia va continua să înflorească (drept dovadă este ce s-a întâmplat până acum: furtul miliardelor, lipsa paşilor concreţi de luptă cu corupţia ş.a.), instabilitatea politică îi va speria în continuare pe investitorii străini, instabilitatea în regiune va avansa din cauza pretenţiilor geopolitice ale Rusiei. Priveam deunăzi un film de groază despre cum ar putea evolua evenimentele în Balcani într-un viitor apropiat. Dar deoarece calea preferată a ruşilor spre Balcani întotdeauna (cel puţin în ultimii 250 de ani!) a trecut prin Ţările Româneşti este foarte clar că Rusia va continua să pedaleze pe planul său de creare a Novorosiei. Basarabia separată de Ţară în orice moment va putea fi înghiţită de această nouă structură a Rusiei. Doar Reunirea cu Ţara ne mai poate salva!
Valeriu Dulgheru
