Mioara Hususan: Scrisoare către Moș Crăciun
Moș Crăciun…
Te rog să mă ierți că nu ți-am mai scris
de multă vreme, poate de pe vremea copilăriei cu miros de brad nins și de sărbătoare…
Îți scriu însă acum, când văd că, lumea e pe zi ce trece, este tot mai rea și mai bolnavicioasă.
Datorită acestui fapt te rog să aduci câte un sac de bunătate oamenilor răi și câte un sac de sănătate,
fiecarui om bolnav.
Pentru mine nu știu ce să-ți cer. Ți-am cerut dragoste cândva…și mi-ai adus.
Mă tem ca să ti-o cer din nou, ti-aș cere sufletul geaman mie.
Sufletul pereche…dar cine știe dacă ochii dumitale bătrâni și obosiți
de lumina crudă a zăpezilor cu care te lupți an de an, ca sa ne aduci tuturor bucurie,
nu se vor înșela din cauza furtunilor de ceață argintie ?!?
Ți-aș cere liniște și pace sufletească, dar știu că sunt atâția oameni zbuciumați și atâția copii bătrâni
înainte de vreme, care au nevoie de asta, încât nu îndrăznesc să le vreau pentru mine.
De aceea, dacă nu m-ai uitat și dacă crezi că încă mai merit un cadou, fă doar ca lacrima
să-mi fie iarași limpede, iar ochii, ochii mei, te rog, mai fă-i măcar o dată să strălucească așa cum
străluceau când ne-am întâlnit prima oară…
Apoi, dacă vrei, adu-mi un brad fermecat, te rog, pe care să-l împodobesc cu vise
în care zâmbetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fără glas nu mai strălucesc, dar nici nu dor!
Un brad pe care să așez îmbrățișări fără sfârșit, care nu dor când brațele trebuie să se descleșteze.
Da, asta vreau !
Printre cadourile răsturnate sub brad, nici nu ma uit, deoarece știu că mi-ai păstrat deja ceea ce este al meu…
Te aștept… ȘTIU că vei veni …
PS: Hornul cel vechi al castelului de cleștar în care stau, să știi că l-am curățat… Atâta cât am putut.
Atunci, în acea zi , nu era nimeni acolo ca să mă ajute….
Mulțumesc pentru zâmbetul tău ! Sărbători frumoase ție, om drag .
Mioara Hususan
Sursa – http://bucuriesiarmonie.blogspot.ro/
