Adrian Botez: Poeme pentru un Nou An

31 Dec 2016 by admin, Comments Off on Adrian Botez: Poeme pentru un Nou An

 

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

 

Sudori de înger bem în veac

Însărăcindu-l pe sărac

Şi din potir şi din aripă

Ne-agonisim în cer risipă

 

Scoici când se răstignesc – nu mint:

Tainic învie-n mărgărint –

Spăşirea sevei înspinate:

Naramzele încoronate

 

O – lină vină de lumină

Neistovit vis de Grădină:

În sânge slovenim amurg –

Din noi în Tine toate curg

 

Fiece deget e-o Golgotă

Şi – fremătând din notă-n notă –

Stârnim furtună-n mâna dreaptă:

În pumn e Fulgerarea-Faptă!

 

*

Albesc de har copacii-n munţi

Arhangheli fac – din spade – punţi

Din vizuini – spre Empireu

E alfabet de Dumnezeu

 

Păstori de raze – Miel de Foc

Plauri de lumi fără soroc

Zenituri şi entelehii

Asfixieri de elegii

 

Logos Divin – Perfectă Rimă

Spre epopee se înclină

Şi stele toate – fir cu fir

Se-ntorc în inima-Potir

*

 

frânţi în genunchi pe-un strop de rouă

şoptim feţele lunii – două:

căci între fulgere şi beznă

zării din Iuda doar o gleznă

 

spre răsărit Ierusalim

din cavalerii câţi venim

nu se zăreşte-n cavalcadă

decât o înfocată SPADĂ

 

 

JOACĂ DE ÎNGERI

 

la cină  –  Dumnezeu zahăr le-a-mpărţit

îngerilor : în zvăpăiată

joacă  –  ei alb zahărul l-au împrăştiat  –  dulce viscolire

a iernat  –  peste pomii pământului

 

stau în mijlocul lumii  –  ca-n

mijlocul unui tort de nuntă  –  în care

urmează lumânările să se-aprindă

mirii să intre-n colindă

 

somnoroşi  –  îngerii s-au dus

la culcare: să strângă  –  de pe mese

Sărbătoarea  –  nu se ştie cine va avea grija

rigoarea

 

fierbinte  –  afundat cu genunchii-n visul zăpezii

mă rog să nu apară

de nicăieri  –  servitorii  –  nici

zorii

 

e-atâta parfum cald  –  în plin frigul

minunii : alaiuri  –  crai şi crăiese de abur  –  zăbovesc

sporovăiesc  –  prin somn  şi haruri  –  la fântâna

sticlindelor daruri

 

 

MULŢI ANI

 

mulţi ani  –  nu-nseamnă motiv de

trufie: doar

să priveşti  –  cu liniştea soarelui

lumea-n ochi  –  iar privirea

 

maiestuos transatlantic  –  să-nainteze   –  trainic  –  prin

mrejele tulburi de

alge  –  printre bancuri de scoici

bănuit perlifere  –  printre bancuri de peşti sumedenii

brăzdând  neguroase mituri de chiţi

 

şi s-ajungă  –  în fine  –  dar

negreşit  –  la locul de proapăt

susur  Luminii

 

 

NINGE…

 

ninge  : artileria şi-a micşorat

pulverizat  –  microscopic  –  proiectilele  albe  –  spre-a obţine

astfel mărirea  –  halucinantă  –  a

orizontului de tragere  –  şi  –  prin asta

garanţia că

nimic nu-i va scăpa  –  din bătaie  –  iernatic dezlănţuit

tirului gheţii

 

 

VREMURI

 

au fost cândva  –  în vremuri pline

voievozi şi de mărire duhuri :

bouri veneau să se închine

l-al Pajurii tron din văzduhuri

 

au fost cândva  –  în vremuri sfinte

oşteni născuţi de stânci şi codru :

vârtej de vitejii şi modru

şi hori de zâne pân’ la grinde

 

au fost cândva  –  în vremuri pline

icoane şi grădini de rai:

eroi ai spadelor cu grai

arhangheli   –  împărţeau  lumine

 

au fost cândva  –  în vremuri sfinte  –

dar cine-şi mai aduce-aminte ?

acum e crivăţ şi pustie

zbătut neam în nemernicie

 

au fost cândva  –  în vremuri pline  –

azi  –  dintre păsări – corbul vine

şi din moşia necuprinsă

a mai rămas o vatră stinsă

 

a fost cândva  – cine s-o ştie

când bate vântul de robie…

lungi şiruri  –  umbre fără cale

se scurg pe drumuri voievodale

 

şi nici măcar nu-s rupţi de jale…

 

lumină  –  unde eşti  –  lumină ?

te-ai stins  – şi noi suntem de vină :

din sus de cruce  –  răstignit

Hristos ne mustră  –  şi-i mâhnit

 

 

E NOAPTE ŞI E VISCOL…

 

e noapte şi e viscol şi cutremur

stau în odaie ca în fund de peşteri

prin aer zboară aşchiile lumii :

s-au pus pe desfăcut nebunii meşteri

 

de frig  –  nici o fiinţă nu-ndrăzneşte

să spargă porţile încremenirii

sub pleoapă-o lacrimă îmboboceşte :

între pustiuri  –  seacă şi martirii

 

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

 

E tot flãmând

De duh şi cânt

Şi trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tãcut

Coboarã scut

Peste virginul

Prinţ din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scuturã pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din lunã

Arme sunã:

Iubiri – rãzboi

Suie în mit

 

Îngenuncheaţi

Fraţi cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteţi tustrei

Chemaţi la cer:

E-ospãţ de zei

 

Licorn de pazã

Ia în vazã

Pe cei ce-ajung

Prin rãstigniri

La Sfântul Duh

 

 

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

 

Plângându-L pe Iisus – un copil

Adormi la ferestrã: şi-L vãzu pe Ucis

Plutind lin – lebãdã sângerie

Scurgându-se-n cântecul ultim – spre

Lac

 

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate

Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre

Orbitoare Grãdinã

 

Şi copilul – în vis – o porni spre

Eternele dimineţi – iar

Când s-a trezit – nu mai avea

Nicăieri de ajuns

————————-

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

Crăciun 2016

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii