Cuvânt și iubire

„Semnează pentru demiterea lui Dodon” ne îndeamnă tinerii liceeni şi studenţi din organizaţia de tineret „Onoare, Demnitate şi Patrie”. Este explicabil acest strigăt al tinerilor, care suntr sunt cei mai afectaţi de aberaţiile talimbului Dodon, care a atentat la limba română, la Istoria Românilor, la cele mai importante instituţii ale statului care promovează şi apără aceste sfinte valori naţionale. Se vede că cupa răbdării s-a împlut doar după 100 de zile de aşa zisă preşedinţie a lui Dodon, în realitate el şi-a mutat biroul de preşedinte al PSRM la preşedinţie. Ce s-ar putea întâmpla pe parcursul a patru ani ne putem imagina. Cum să-l rabzi 4 ani de zile pe acest kremlinez, pe această coadă de topor, pe această sculă moscovită, care poate face atâtea stricăciuni? Şi când te gândeşti că singuri l-am adus pe capul nostru pe acest mankurt vândut moscalilor, prin indiferenţa şi lenevia intelectuală de care am dat dovadă în alegerile din toamna trecută.

Dodon se declară „preşedinte al tuturor”, dar se comportă ca un adevărat anarhist, fidel învăţăturilor ideologului rus Bacunin. Sute de mii de basarabeni, care nu l-au votat, au declarat în repetate rânduri că Dodon nu este preşedintele lor. Prin faptul cum Putin l-a ţinut pe acest lacheu la poarta sa cinci ore în aşteptare s-a demonstrat că nu este nici chiar preşedintele stimat de Putin, de ruşi. Ce diferenţă, ce mare diferenţă, este între fostul preşedinte N. Timofte, care a ştiut, când a fost, cazul să-l înfrunte în direct pe rechinul Putin (vă mai amintiţi disputa aprinsă transmisă în direct dintre cei doi la un summit CSI de la Minsk!), făcându-l să turbe, şi Dodon – o slugă, ce-i drept fidelă lui Putin, dar totuşi pentru Putin rămâne slugă.

Se vede că asta e misiunea lui Dodon la ziua de astăzi: să dividă societatea, să tulbure cât mai mult apele, să compromită cât mai mult parcursul proeuropean al Republicii Moldova, relaţiile cu vecinii săi, Ucraina, şi îndeosebi, cu România, iar în aceste condiţii Rusia să poată prinde mai lesne peştele geopolitic. De atâta ură faţă de un frate poate da dovadă doar un degenerat, un ins care a pierdut orice legături cu rădăcinile multimilenare ale Neamului din care se trage. Prin declaraţiile sale iresponsabile doar în 100 de zile a divizat societatea în două, instalând între cele două tabere un zid de netrecut.

Ce ar trebui de făcut? În primul rând a susţine iniţiativa bravilor tineri prin colectarea semnăturilor, a declanşa un referendum (doreşte referendum să i-l organizăm). În loc să se lupte cu corupţia cum a declarat în campania electorală, să-i pună la dubă pe hoţi, în primul rând pe I. Şor care s-a demonstrat deja că este complice la Furtul Secolului, el iniţiază un tâmpit referendum, în care-l întreabă pe moş Ion dacă este de acord s-au nu să întoarcă miliardul furat (de ei, inclusiv, de tabăra lui, nespunându-i că are de gând să-i mai aducă pe umerii lui încă 6,5 mlrd datorii ale transnistrenilor Rusiei!). La ce răspuns se poate aştepta. Este clar că moş Ion nu doreşte să scoată din pensia lui mizeră leuţii, cu care să acopere acest megafurt al oligarhilor. Şi atunci care e rostul acestui referendum. Răspunsul este unul foarte clar. Scopul principal al lui Dodon este de aşi lărgi împuternicirile (vedeţi, împuternicirile pe care le are nu-i permit să strice cât ar dori el sau Putin!), ascunzând această dorinţă sub alte trei întrebări absolut inutile. Dodon doreşte să facă  campanie electorală pentru alegerile parlamentare din a. 2018 pe banii noştri (costul referendumului se estimează la apr. 90 mln lei, şi aceasta în condiţiile în care moş Ion abia leagă tei de curmei, profesorii se află sub limita sărăciei (drept dovadă sunt recentele proteste), tinerii fug pe un cap din acest colţ de ţară). Dodon doreşte să ne antreneze în dispute şi acţiuni sterile pentru a nu mai avea timp să ne pregătim de alegerile din 2018. De altă parte Plahotniuc prin proiectul său de modificare a Legii privind modul de alegere a parlamentarilor urmăreşte acelaşi scop: dreapta atrasă în această dispută sterilă (Plahotniuc cu puterea pe care o deţinte astăzi are toate şansele de a promova această Lege sau varianta de compromis votul mixt!) să nu reuşească să se consolideze. Un duş rece pentru Plahotniuc au fost alegerile prezidenţiale din toamnă în care candidatul său M. Lupu urma să ia sub 10% (dacă nu era retras la timp de Plahotniuc!), dreapta (mă refer la segmentul electoral adevărat de dreapta nu la lideraşii aşa numiţi de dreapta) reuşind să se consolideze pe ultima sută de metri. Asta î-l deranjează pe Plahotniuc cel mai mult, de aceea promovează cu o insistenţă diabolică votul uninominal, folosind în acest scop imperiul său mediatic, potenţialul administrativ. În acest mod el doreşte să rezolve două probleme majore pentru sine: să-şi asigure o prezenţă confortabilă în parlament, strecurând în acest scop în textul Proiectului de lege câteva clauze cu efect negativ major, nesesizabil la prima vedere, pe liste de partid neavând nicio şansă (drept dovadă este antiratingul său şi al partidului pe care-l conduce (PDM) de peste 90%!); de a nu permite coalizarea dreptei care poate să rupă din electoratul său. Chiar şi deconspirarea în comun de către organele de forţă ale Ucrainei şi ale Republicii Moldova a grupului internaţional „care punea la cale asasinarea oligarhului V. Plahotniuc” ar putea avea acelaşi scop, cu toate că dacă acest lucru este într-adevăr aşa cum î-l prezintă presa plahotniucistă (luând în considerare că prin investigarea aşa numitului proces de spălare a celor peste 22 mlrd de dolari SUA – bani ruseşti, prin băncile moldoveneşti de către procuratura lui Dodon a deranjat serios vârful puterii kremlineze, implicată în această spălare, ar putea să fie adevărat şi atunci apele devin şi mai tulburi cu mari pericole pentru societate.

De aceea, consider extrem de importante, explicaţiile dlui academician M. Patraş, care au fost expuse în cadrul şedinţei Consiliului Director al „Sfatului Ţării 2”, care a avut loc în incinta localului „Ginta Latină” în data de 8 aprilie curent. Domnia sa, care a studiat atent Proiectul de lege, pus în discuţie până în luna iunie, a observat câteva clauze bine camuflate de autorii Proiectului (PLDM): 1. Alegerile să se desfăşoare într-un singur tur. În primul tur Plahotniuc (dar şi Dodon, aici ei merg mână în mână) doreşte să plaseze cât mai mulţi candidaţi în fiecare circumscripţie, asigurându-i astfel candidatului său şanse reale de a ieşi primul în cursă prin susţinerea financiară şi administrativă majoră pe care o va acorda. În turul doi şansele candidatului său sunt mult mai iluzorii. Acest lucru a fost demonstrat şi în alegerile prezidenţiale din toamnă: în primul tur Dodon câştigase detaşat, iar în turul doi de fapt le-a pierdut, doar ajutorul acordat de Plahotniuc prin susţinerea acordată de membrii şi susţinătorii PDM-ului şi fraudarea masivă a alegerilor, l-au scos pe Dodon victorios în cursă. Prin această clauză Plahotniuc vrea să asigure victoria oamenilor săi din primul tur (fie şi cu 10-15% luând în consideraţie că există apr. 50 de partide, fiecare dintre care poate să-şi înainteze candidaţi în fiecare circumscripţie, mai venind şi candidaţii independenţi). 2. O altă clauză bine ascunsă însă observată de dl academician Pătraş este faptul că în alegerile în circumscripţii au dreptul să fie înaintaţi doar persoane cu viză de reşedinţă în circumscripţie. Astfel, cei peste 70% din întreg potenţialul intelectual al acestui colţ de ţară, concentrat în Chişinău, chiar fiind originari din anumite localităţi, nu vor putea să fie înaintaţi. Autorii Proiectului au luat în considerare greșeala comisă de nomenclaturişti în anii 90 când au permis înaintarea în circumscripţii a marilor personalităţi de la Chişinău care au câştigat detaşat în faţa nomenclaturiştilor .

Aceste clauze, care garantează câştig de cauză lui Plahotniuc şi Dodon, trebuie combătute şi societatea civilă, segmentul de dreapta, trebuie să se implice în acest lucru. Chiar dacă proiectul nu este bun pentru societate la momentul actual (de altfel şi cel pe liste de partide nu este bun, în special pentru segmentul de dreapta-centru dreapta), în situaţia când este clar că va trece în parlament, dar şi la preşedinţie, neimplicarea în modificarea acestui Proiect de lege este păguboasă, este tocmai ceea ce îşi doresc Plahotniuc şi Dodon. În situaţia când dreapta-centru-dreapta la momentul actual nu are partide puternice alegerile uninominale pot fi avantajoase. În acest scop trebuie identificate personalităţi pe circumscripţii şi de lucrat pentru ele.

Lupta cu Dodon, pregătirea pentru alegerile parlamentare din anul viitor, activitatea „Sfatului Ţării 2” pe parcursul unui an de la înfiinţare, planurile pe viitor de activizare a activităţii „Sfatului Ţării2”, forma de înregistrare a mişcării „Sfatul Ţării”, au fost teme de discuţii pe parcursul a peste trei ore ale Şedinţei, discuţii aprinse, deseori contradictorii. Fiecare din cei prezenţi urmărea un singur scop – apropierea Zilei Reunirii cu Ţara, dar fiecare o vedea în felul său. Până la urmă a predominat propunerea de a fi înregistrată drept o asociaţie obştească „Mişcarea unionistă „Sfatul Ţării 2””. A fost cea mai judicioasă decizie fiindcă înregistrat ca mişcare social politică (partid) „Sfatul Ţării 2” ar fi devenit unul din cele apr. 50 de partiduţe. În formă de asociaţie obştească „Sfatul Ţării 2” mai are şanse reale de a coaliza dreapta, formând în ultimă instanţă un singur bloc (cineva propusese chiar denumirea de „Bloc Moldovenesc” aşa cum fusese la 1917-18). Avem un an până la alegerile parlamentare care nu este atât de mult. „Sfatul Ţării” trebuie să folosească toate mijloacele disponibile pentru a deveni liantul coalizator al viitorul bloc electoral de dreapta. Ar fi un mare păcat dacă nu ar fi folosite la maxim şi oportunităţile create de alegerea membrului „Sfatului Şării 2” dl Constantin Codreanu în parlamentul Ţării şi numirea lui în fruntea Comisiei pentru problemele românilor din afara României, şi a dlui Ion Hadârcă în Senat.

Este foarte clar că trebuie să trecem de la declaraţii şi emoţii la paşi concreţi, pragmatici: să facem tot posibilul să scăpăm de această creatură kremlineză cocoţată în fotoliul prezidenţial, susţinând plenar iniţiativa tinerilor; să fim atenţi, să fim treji la minte, să nu fim dominaţi de emoţii şi să dejucăm (pe unde este posibil la momentul actual) planurile oligarhilor de la putere (este şi cazul implicării în eliminarea clauzelor enumerate mai sus din textul Proiectului de lege).

Valeriu Dulgheru