Radu BOTIŞ: Inițierea Sfinților Apostoli ca propovăduitori ai Cuvântului
Evanghelistul Marcu spunea precis că Mântuitorul a rânduit cu Sine pe cei doisprezece Apostoli, cu scopul ca, mai apoi, să-i trimită la propovăduire (Marcu 3, 14). I-a instruit şi educat, pentru ca apoi să fie şi ei, la rândul lor, educatori.
Un slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie mai întâi un om cu un bun caracter moral şi cu o vădită viaţă religioasă. Predicatorul creştin trebuie sa facă cunoscut tezaurul doctrinar al Bisericii, mai ales prin cuvânt, dar şi prin faptele lui şi prin exemplul personal.
Iniţierea specială în arta de a cuvânta, şi profilul spiritual deosebit pe care trebuie să şi-l formeze un predicator al Evangheliei, Sfinţii Apostoli au avut în Domnul nostru Iisus Hristos un Învăţător neîntrecut. În cuvintele Lui simple se ascundeau şi se descopereau adevărurile fundamentale ale creştinismului. Referitor la calităţile care trebuie să caracterizeze pe aceia care sunt trimişi să vestească în lume Evanghelia, Mântuitorul le cere să se facă mai întâi cunoscuţi înaintea oamenilor din dragostea pentru ei (Ioan 13, 35), prin dragostea faţă de semeni şi de Dumnezeu, şi nu în cele din urmă, le mai cere să fie statornici în credinţă. Uneori El îi mustră pentru necredinţa lor. Imperativele apostolatului creştin sunt statornicia în credinţa faţă de Dumnezeu şi statornicia în iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni[1].
Smerenia, lepădarea de sine şi devotamentul până la sacrificiul fără de margini pentru slujirea Cuvântului erau condiţii pe care trebuiau să le îndeplinească cei doisprezece chemaţi la apostolat. Împlinirea acestei misiuni pretindea o jertfă supremă.[2]
Învăţătorul a mai socotit că e bine ca atunci când îi va trimite la toate neamurile pentru sublima lor misiune, de slujitori ai Cuvântului, Sfinţii Apostoli să aibă o experienţă temeinică pe tărâmul propovăduirii Evangheliei. Iisus a trimis pe cei doisprezece Apostoli, mai întâi într-o misiune de probă, numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel (Matei 10, 5-6). Domnul trimite înaintea Lui pe cei şaptezeci de ucenici „doi câte doi” (Luca 10, 1), şi tot doi apostoli merg să-i pregătească Cina cea de Taină (Marcu 14, 13; Luca 22, 8). Tot aşa au plecat şi cei doisprezece în misiunea de probă (Marcu 11, 7)[3].
După ce s-au format duhovniceşte în preajma divinului Învăţător, întăriţi fiind de Duhul Sfânt, Sfinţii Apostoli au pornit să înveţe de acum şi să boteze, după porunca primită de aceştia pe Tabor (Matei 28, 20). Ei au propovăduit Evanghelia, convinşi că Domnul era cu ei, aşa cum le făgăduise[4].
Mântuitorul, Logosul întrupat, care îşi arăta lumii şi mai înainte pedagogia Sa prin Lege şi profeţii, S-a făcut om pentru ca El Însuşi să fie Profet şi Dascăl între oameni. Datorită minunatelor mijloace educative întrebuinţate de Mântuitorul, El a reuşit să transforme pe acei pescari simpli din Galileea, în uriaşe personalităţi religioase morale[5]. Mântuitorul a fost într-adevăr Marele Învăţător al oamenilor dornici de mântuire, şi acest lucru apare în cea mai vie lumină atunci când Îl privim în cercul celor doisprezece ucenici pe care i-a consacrat Apostoli.
———————————
* Fragment din cartea „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”
[1] Dumitru Călugăr, op. cit., p. 29
[2] Mihail Gabriel Popescu, op. cit., p. 35
[3] Ibidem, p. 37
[4] Petru Rezuş, op. cit., p. 7
[5] Dumitru Călugăr, op. cit., p.30
——————————–
Pr.stavr. Radu BOTIŞ
Baia Mare, 15 mai 2017
